Haşotti a mai declarat jurnaliştilor în cadrul Şcolii de vară a femeilor liberale, care se desfăşoară la sfârşitul acestei săptămâni la Eforie Nord, că în cazul în care Cazinoul va fi vândut, Ministerul Culturii va supraveghea lucrările de restaurare pentru ca acestea să fie realizate conform planurilor iniţiale.
„La Cazinou situaţia se judecă în două feluri. Dacă Primăria, Consiliul Local, găsesc de cuviinţă să îl vândă, îl vând, nimeni nu are cum să intervină. Ministerul Culturii este singurul care poate interveni. Fiind o clădire de patrimoniu în clasa A, ministerul va interveni cât se poate de atent şi de permanent ca restaurarea Cazinoului să se facă aşa cum trebuie, conform regulilor şi să se respecte 100 la sută forma iniţială şi de decorurile iniţiale. În situaţia în care Primăria nu va vinde Cazinoul, Ministerul Culturii se poate implica alături de Primărie, prin Fondul Naţional de Restaurare. Fondul naţional de restaurare dispune de bani, cu care, împreună cu Primăria, poate contribui la restaurarea Cazinoului care să rămână în proprietatea Primăriei. Ministerul Culturii nu va avea pretenţii decât că va fi coorganizator şi corestaurator alături de Primărie”, a afirmat ministrul Culturii.
Întrebat dacă ministerul ar dispune de 10 milioane de euro, bani vehiculaţi pentru reabilitarea Cazinoului, Puiu Haşotti, a recunoscut că este o sumă cam mare pentru Ministerul Culturii, dar că pot fi găsite soluţii.
” Nu s-a făcuit niciun fel de evaluare, niciun fel de expertiză, nu s-a făcut niciun fel de licitaţie, nimic. Este o sumă cam mare pentru fondul Ministerului Culturii, pentru Programul Naţional de Restaurare, dar nu trebuie restaurat Cazinoul într-o zi sau două sau într-un an „, a explicat Puiu Haşotti.
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a decis să transfere Cazinoul din Constanţa în administrarea primăriei, întrucât nu are fonduri pentru reabilitarea clădirii, iar termenul de începere a lucrărilor a fost depăşit.
„În condiţiile unei alocări insuficiente, dar şi a dublei reduceri a bugetului MDRT în anul 2012, s-a stabilit că ministerul nu are posibilitatea financiară de a susţine investiţia în reabilitarea Cazinoului. Necesarul, la momentul preluării Cazinoului de către MDRT, era de 40 de milioane de lei, din care au fost alocate doar 10 milioane; ulterior, suma a ajuns la 7 milioane de lei, ca urmare a primei reduceri a bugetului MDRT la începutul acestui an”, se arăta într-un comunicat al instituţiei.
Cazinoul a fost preluat, la 31 august 2011, de către MDRT de la Consiliul Local al Primăriei din Constanţa, cu scopul de a fi reabilitat, ulterior urmând să revină în administrarea autorităţii locale. Potrivit Hotărârii de Consiliu Local, acceptată de minister, reabilitarea ar fi trebuit să înceapă în maximum un an de la preluarea de către MDRT şi să nu dureze mai mult de 3 ani.
„Lucrările la cazinoul din Constanţa nu s-au încadrat în termenul prevăzut în legislaţie ca urmare a faptului că procedurile de licitaţie pentru serviciile de proiectare şi execuţie lucrări au demarat târziu şi au fost îngreunate de contestaţiile formulate. Astfel, deşi cazinoul a fost preluat de MDRT prin Hotărâre de Guvern în 31 august 2011, licitaţia a fost demarată în 29 martie 2012, adică la 7 luni de la trecerea imobilului la minister. Procedura de licitaţie a fost anulată la 28 mai 2012. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis ca juste contestaţiile formulate, considerând că există, într-adevăr, vicii în criteriile de selecţie, dar şi în criteriile tehnico-economice”, se spunea în comunicatul MDRT.
Mazăre afirma miercuri că vrea trecerea Cazinoului la municipalitate în condiţiile în care MDRT, care l-a luat în administrare în urmă cu un an, nu a început reabilitarea acestuia, el spunând că intenţionează să vândă obiectivul printr-o licitaţie internaţională.
El mai afirma că după ce Guvernul va emite o hotărâre pentru trecerea Cazinoului în administrarea Consiliului Local, vor începe procedurile pentru o licitaţie internaţională.
Cazinoul, aflat pe faleză, pe bulevardul Regina Elisabeta din Constanţa, reprezintă una dintre clădirile emblemă ale oraşului şi este clasat ca monument istoric de categoria A (de importanţă naţională), pe Lista monumentelor istorice.
Construcţia acestuia a început în jurul anului 1904, planurile iniţiale fiind întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care a proiectat o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradiţiile artei româneşti. După terminarea fundaţiilor însă, planurile au fost schimbate, Primăria încredinţând modificarea acestora unui arhitect elveţian, Daniel Renard. Obiectivul, construit în stil Art Nouveau, a fost terminat în 1910, fiind inaugurat în 1911.
