Ce e comisionul?
Un fel de remiza, rabat, mita, spaga, adica o cota-parte care trebuie platita alaturi de impozite, TVA, CAS plus alte vreo 550 de taxe si impozite pe care contribuabilul roman trebuie sa le dea statului.
Cine e comisionarul? Ei, abia acum si-a intrat in rol economistul politruc: capitalistul roman. Deoarece revolutia ne-a prins fara capital romanesc si, vai!, fara capitalisti. De unde puteau sa apara, dupa teoria brucaniana insusita si de FSN, daca nu tot de pe spinarea bietului popor platitor de biruri?
Caci dupa „comisionare” pretul include si marimea comisionului.
Ce sunt comisionarii?
Aici e aici: dupa politrucul nostru, comisionarii sunt greii Romaniei, stalpii societatii de consum, un fel de vectori, activisti capitalisti pe taram economic, oameni de incredere ai marelui mahar: iau comision de pe spinarea amaratilor ca sa-i faca acestuia viata usoara, sa functioneze partidul si, daca le mai ramane si au chef, sa investeasca in ceva.
Un fel de haiducie moderna prin care industria si agricultura sa treaca in proprietatea capitalistilor autohtoni. Fara rascoale. Procesul a reusit. Succes deplin.
Care sunt marfurile, serviciile, materiile purtatoare de comision? Pentru croitorii de noi afaceri, vestea e foarte trista: nu mai e nimic nepurtator de comision, de la apa la paine, de la groapa din cimitir la pepenii de Dabuleni, de la productie, la distributie. Nu poarta comision doar aerul respirat de noi, lacrimile, visele si prostia. Aerul curat al padurilor fiind si el comisionat.
De a cui datorie e vorba?
Nu ne mai putem permite „iluzia traiului pe datorie”, crede Traian Basescu. Dar comisioanele variaza intre 5 si 15.000%, desi uneori e greu de inchipuit. Evident, nu cat % conteaza, ci volumul. De exemplu, la gaze, doar la o singura firma de distributie, comisionul variaza intre 175 si 275 milioane de euro. Pe an.
Desi avem gaze, titei, electricitate etc. de la mama-natura romaneasca, de binefacerile acesteia se bucura doar „baietii destepti”. Pentru noi, consumatorii, pretul il depaseste de mult pe cel de la Paris sau Londra.
Daca doar comisionul unei singure firme de distributie a gazelor poate ajunge la 275 milioane de euro, daca punem la socoteala si restul firmelor de energie, daca mai luam in considerare comisioanele la alimente, medicamente si servicii, aveti imaginea unui furt generalizat cu acte in regula si fara a putea fi nimeni acuzat de coruptie. Dimensiunile jafului va rog sa le stabiliti domniile voastre.
De ce nu se investeste in Romania?
Partea interesanta urmeaza abia acum: unde era Romania azi daca toti acesti bani furati se investeau in mijloace de productie, proprietati, scoli, spitale? Ce s-a intamplat cu acesti bani? Se poate usor stabili, daca vreo autoritate ar dori, caci banii sunt astfel facuti ca sa lase urme pe unde trec.
Dar nu se doreste. Toata lumea stie unde sunt banii: o buna parte papati pe distractii si bunuri de lux ale maharilor, o alta parte spaga la partid, iar grosul in banci straine si in conturi offshore.
Puterea actuala a castigat alegerile promitandu-ne atunci ca si acum regionalizarea, reforma statului, a invatamantului, a sanatatii etc., dar de comisioane, remiza, rabat n-a suflat o vorba. Oare de ce nu si-a angajat raspunderea vreun guvern Boc pentru repatrierea banilor furati si starpirea comisioanelor si sa cada eroic la datorie, nu rusinos si nedemn ca acum?
Ei bine, diferentele salariale intre lucratorul roman si cel occidental de aici deriva, din comisioane, mita, spert, spaga etc. Fiindca operatorul economic si-a luat ostatica autoritatea statului care, constient, se lasa astfel jefuit de buna voie.
