Însă nu valoarea lor este problema principală a firmelor, ci haosul din sistemul de colectare.
Cota unică de 16 la sută din România este printre cele mai mici din Europa. În regiune, doar Bulgaria are o cotă mai redusă, de 10%, în timp ce Ungaria impozitează atât venitul persoanelor fizice, cât şi profitul companiilor, cu 19 la sută. Germania, pe de altă parte, taxează progresiv atât venitul cât şi profitul, cu până la 45 la sută, la care se adaugă un impozit de solidaritate de 5,5%.
România pierde mult din competitivitatea fiscală la alte capitole, cum ar fi contribuţiile sociale extrem de ridicate, între 20,8 la sută şi 30,8 la sută. Astfel impozitele şi celelalte obligaţii fiscale ajung să reprezinte 44,9 la sută din profitul comercial al firmelor. Cifra este similară poverii fiscale medii din zona euro, de 45,7 la sută din profit.
În faţa ţărilor din regiune, România pierde şi la capitolul birocraţie: o companie trebuie să plătească nu mai puţin de 113 taxe anual faţă de o medie de 17 la nivelul Uniunii. Ucraina este singurul stat din lume care cere firmelor mai multe plăţi individuale decât România.
Pe lângă fiscalitatea directă împovărătoare, România are una dintre cele mai mari cote de TVA din Uniunea Europeană – de 24 la sută -, impozit indirect care are un efect negativ asupra consumului şi, implicit, asupra încasărilor companiilor. Aici, Ungaria ne depăşeşte, cu TVA de 25 la sută, în timp ce Germania, Franţa şi Bulgaria au o taxă de 19-20 la sută.
De remarcat este faptul că românii plătesc cele mai mari impozite pentru maşinile scumpe, cu o capacitate cilindrică de peste trei mii de centrimetri cubi – de până la 9000 de lei anual.
