În septembrie 2008, banca americană de investiţii Lehman Brothers, una dintre cele mai vechi şi mai puternice din lume, era în suferinţă de peste un an. Pierderile provocate de prăbuşirea pieţei împrumuturilor imobiliare la risc – aşa numita criză subprime – o aduseseră în pragul insolvenţei. Fără sprijinul Rezervei Federale şi fără încrederea potenţialilor cumpărători, banca a capitulat. Lehman Brothers şi-a declarat falimentul la 15 septembrie 2008.
În aceeaşi zi, indicele american Dow Jones Industrial Average pierdea aproape 500 de puncte, în prima dintr-o serie de şedinţe negre, care au coborât valoarea Dow Jones cu 45 de procente până la sfârşitul anului.
Pe muzica sferelor, au început să defileze cuvinte magice: credit crunch, subprime, credit default swap, bailout, active toxice. La pierderile tot mai mari comunicate de bănci, guvernul american răspunde cu un amplu program de salvare, în valoare de 700 de miliarde de dolari.
În toate statele dezvoltate ale lumii, dobânzile cheie au fost reduse, iar guvernele au anunţat şi aplicat măsuri de sprijinire a sectorului bancar. La pachet, măsuri de reglementare prin care lumea financiară să fie obligată la mai multă responsabilitate: restricţii, sancţiuni, transparenţă cu forţa.
Cu fiecare lună scursă, statistica a confirmat recesiunea în care se aflau marile economii ale lumii. Criza financiară a devenit una economică: investiţii anulate, vânzări forţate, disponibilizări.
Guvernanţi, politicieni, analişti, manageri şi ziarişti sunt contestaţi pentru că au susţinut un sistem acum discreditat. Cine e de vină? Cine a anticipat dezastrul? Ce e de făcut? Sunt întrebările momentului. Avem însă câteva, proaspete, certitudini.
Nu te împrumuta cât îţi oferă banca! Băncile fac greşeli! Preţurile caselor nu merg numai în sus! Nu te încrede în nici un fel de expert! Pune întrebări, cere detalii şi trage propriile concluzii. Criza continuă. La fel şi lecţiile pe care le învăţăm… the hard way!
Urmăreşte pe Money WebTV toate ştirile video şi emisiunile The Money Channel
