În toată acestă panică ce s-a creat în ultima săptămână, pe fondul aprecierii bruște și puternice a francului elvețian în raport cu leul, majoritatea comentatorilor trec cu vederea un lucru esențial: niciun împrumutat al băncii nu a luat credit în franci elvețieni. Chiar dacă a încheiat un contract de împrumut în franci, în cont au intrat alte monede: fie lei, fie euro.
Mai mulți români care au luat credite în franci elvețieni ne-au declarat că în conturi au intrat fie lei, fie euro, în funcție de alegerea lor sau a vânzătorului locuinței pentru cumpărarea căreia s-a solicitat creditul.
Așadar, putem afirma că împrumuturile în franci elvețieni au fost acordate doar pe hârtie, iar băncile românești nu au avut niciodată franci spre a-i oferi ca împrumut.
Care era, de fapt, procedura? În perioada 2006-2008, creditele în franci elvețieni erau la mare căutare, având dobânzi și condiții de creditare mai bune decât în cazul creditelor în euro. Atunci când un client bătea palma cu banca pentru un credit în franci, banii îi erau transferați în lei sau în euro, trecând în prealabil prin intermediul unei proceduri de schimb valutar, la cursul băncii.
De regulă, cursurile valutare afișate de băncile comerciale din România sunt mai dezavantajoase pentru client decât cursurile valutare afișate la casele de schimb valutar. Astfel, o persoană care își lua un credit în franci elvețieni pierdea o parte din bani și din cauza schimbului valutar.
Din toată această procedură câștiga, evident, banca. Practic, instituția financiară își obliga clienții să piardă o parte din bani la un curs de schimb impus, împrumutându-l de fapt într-o monedă care pentru români a rămas virtuală.
