“O să-l susţin până în pânzele albe”, promite Irina Schrotter. E o promisiune care arată fie orgoliul unui fondator neîmpăcat cu gândul la posibilul faliment al unui proiect de suflet, fie certitudinea că Iaşul va putea face rost de-acum încolo, anual, de cei circa 250.000 de euro de care are nevoie pentru păstrarea unei tradiţii de 11 ani. Fie amândouă.
“N-am acceptat compromisul de a coborî standardul numai de dragul de a rămâne vizibil”, îşi explică designerul Irina Schrotter decizia – dureroasă – de a anula ediţia de anul trecut. „Am ales să i se simtă lipsa”. Dar i s-a simţit, într-adevăr, lipsa? Este Iaşiul etalonul cu care se măsoară pulsul modei româneşti? Răspunsul în MONEY EXPRESS.
