Ispas este cel care a pus bazele reţelelor de presă şi radio locale şi unul dintre cei mai importanţi strategi ai companiei pe plan local. Cumpărarea companiei de către Goldbach a reprezentant începutul sfârşitului pentru contractul său cu ARBO, iar diferenţele de viziune dintre Ispas şi elveţieni s-au concretizat într-o demisie înaintată de manager la 28 decembrie.
V-aţi despărţit de ARBOmedia după şapte ani în companie. De ce?
Din momentul în care în EMI au rămas doar Viaţa Liberă Galaţi şi Ziarul de Iaşi, nu m-am mai regăsit nici în structură, nici în concept, nici în nimic, până la urmă, şi din ce în ce mai puţin în echipă, pentru că a trebuit să fie decimată, din păcate. Ăsta a fost motivul fundamental ofical, iar eu mi-am dat demisia în 28 decembrie, cu preavizul contractual până în 31 martie. Se pare că colegii din Elveţia au nişte politici speciale privind demisiile sau preluările poziţiilor de management, aşa că Thomas Landolt (preşedintele board-ului ARBOmedia AG – n.red.) a fost în România alaltăieri şi m-a anunţat că predarea integrală se face de la 14 ianuarie, şi nu de la 31 martie.
Ce se va întâmpla până la expirarea mandatului?
Sunt în continuare legat de ei pe această perioadă de consultanţă şi e posibil, în funcţie de ce se întâmplă, la începutul lunii februarie, când am o nouă întâlnire cu colegii de la headquarters, să se ivească o posibilitate de colaborare, distinctă, separată. Probabil că voi colabora direct cu Elveţia.
Pentru care business?
Colaborarea va fi cu Elveţia, dar pentru România, şi doar o colaborare pe partea de strategie. Ei au mai multe în plan. Nu va fi o colaborare entuziastă, va fi o colaborare pentru stingerea totală şi amiabilă a tuturor relaţiilor.
Ce aţi făcut, concret, pentru ARBO în ultimii şapte ani?
Am avut mai multe mandate. Primul a fost să constitui acea reţea virtuală de presă locală, lucru care s-a realizat la sfârşitul lui 2003. Am început lucrul în aprilie si l-am lansat în octombrie. Din păcate, m-am trezit cu un nou mandat pe cap deşi, între timp, se lansase EMI, în 2006. Am preluat mandatul de a construi, de data asta, o reţea proprie de ziare locale, tipografii şi aşa mai departe. La sfârşitul lui 2006, a trebuit să preiau ARBOmedia cu totul, ca director general. Nu a fost dorinţa mea, nu a fost intenţia mea, am şi refuzat în două rânduri. Întrucât acţionarii erau extrem de persuasivi, nu am putut să refuz, în cele din urmă. Deal-ul a fost la început că, în primele şase luni, se vor face demersuri, se va găsi un alt director general şi eu să continui să mă ocup de EMI.
În ce context s-a întâmplat numirea?
Preluarea s-a făcut la un an după pierderea TVR-ului, an în care ARBOmedia nu a fost restructurată nici operaţional, nici conceptual, pentru că se spera în acoperirea activităţii de televiziune prin televiziuni de nişă. Aveam contract atunci cu Jetix şi Hallmark şi tocmai pierdusem UTV dintr-o gafă. Am fost trist.
Aceste canale nu ne acopereau financiar nevoile pentru susţinerea structurii originale. Drept pentru care misiunea mea a fost să restructurez ARBOmedia, având ca nucleu printul, şi nu TV-ul. După aceea, a apărut marea plecare, când a fost decimat departamentul nostru de online.
Departamentul de online este, totuşi, în top.
Au rămas, atunci, doar directorul departamentului şi un coleg de la trafic. A trebuit să mă ocup, împreună cu Călin Rotăruş, de recuperat şi de salvat online-ul şi de onorat obligaţiile faţă de partneri. Călin fiind un om foarte bun în a coagula echipe, am adus oameni şi s-a refăcut repede jucăria, le-am prezentat partenerilor noul departament de online.
După aceea, au început misiunile triste şi de rutină, începând cu începutul lui 2008, moment în care acţionarii noştri germani m-au anunţat că urmează să vândă, iar misiunea era să mă implic în această vânzare prin pregătirea documentelor, due dillingence etc. A fost relativ şocant, pentru că, până la data respectivă, procesul era invers: eu investigam, eu făceam due diligence ca să achiziţionez entităţi de pe piaţă, ziare locale şi acum trebuia să fac pentru alţii.
Aţi simţit atunci că acest business nu vă mai reprezintă, că vă rupeţi de companie?
Nu, nicidecum. Nu-mi plăcea ce făceam, dar am fost întotdeauna convins că ne va fi bine şi că noii acţionari – nu ştiam, la vremea respectivă, care vor fi ei, pentru că discutam cu mai multe companii deodată, vor fi o companie de două, trei, treizeci de ori mai mare decât ARBO.
Tot dumneavoastră aţi creat reţeaua de radiouri, un proiect concretizat în timpul acţionariatului Goldbach. A fost o idee susţinută de aceştia?
A fost o altă misiune, pe care mi-am dus-o la capăt, chiar şi cu mici piedici: aceea de a pune, lângă reţeaua virtuală de presă locală, o reţea tot virtuală de radiouri locale. Am început proiectul în ianuarie 2009 şi i-am dat drumul în septembrie 2009. Nu e la nivelul la care ne dorim, dar e un proiect în dezvolare. Nu a fost neapărat dorit, dar l-am făcut.
Şi au cumpărat elveţienii de la Goldbach…
Da, a cumpărat Goldbach şi cam de atunci a început să scârţâie treaba în sufleţel. Chiar dacă lucrurile mergeau bine, pe piaţă nu era prăpădul de azi. Nu a fost bine din cauză că toate speranţele şi aşteptările noastre, de la un mare acţionar, s-au năruit din cauză că mesajul din secunda a doua după preluare a fost “Ce aţi construit voi este nerelevant. Poate că este senzaţional, unic, dar nu e relevant pentru noi. Nu ne interesează, le vom vinde”. Dar nu poţi să conteşti mesajul lor, strategia lor. Dacă ţi-o asumi, sau dacă te pliezi pe ea, e problema ta.
Câte companii au fost în discuţii pentru a prelua ARBOmedia AG?
Cel puţin trei.
Cum arată ARBO acum, faţă de perioada de dinainte de preluare?
Arata mai rău, din cauza crizei. Cel mai bine sunt presa locală şi Şapte seri. Din păcate, din punctul meu de vedere, în afara strategiei de a găsi un partener, nu a existat niciodată o strategie de stabilizare, de solidificare, dacă nu măcar de dezvoltare a businessului curent. Ceea ce, în mod inevitabil, duce la degradare. Anul acesta a fost singurul an cu pierderi, care sunt simbolice la nivel de grup şi sunt generate de prima parte a anului pentru că în a doua parte, după restructurări şi soluţii de optimizare, businessul din România a revenit pe plus. Din punct de vedere moral şi profesional sunt foarte mulţumit de situaţia de azi, predau un business stabil şi fără pierderi, nu ştiu dacă Thomas Landolt ar fi preluat frâiele la începutul lui 2009, probabil că a fost convenabil pentru el ca alţii să facă restructurarea…
Şi cu potenţial ce entităţi sunt?
Nu ştiu, asta trebuie să spună Thomas (Landolt, n.red), e responsbilitatea lui, acum. Eu vedeam altfel potenţialul, filozofia de business şi dezvoltarea. E posibil ca Thomas, pentru că, în mod evident, în momentul ăsta nu se fac tranzacţii, în general – şi pe domeniul media şi, în special presă, cu atât mai puţin –, să încerce să vitalizeze ceva, să dezvolte ceva, în aşteptarea unui moment mai bun pentru vânzare. Ei au experienţă foarte mare şi sunt foarte buni specialişti în radio, în Elveţia. E posibil să aducă ceva nou, constructiv, în ARBO România, ca să învioreze activitatea pe radio.
A avut Goldbach oferte de cumpărare sau au fost companii interesate de businessul din România? Vor vinde?
Companii interesate sunt, cu siguranţă, şi vor fi. Dar trebuie să fie şi conjunctura necesară. Este foarte posibil să vândă anul acesta. Sunt soluţii.
Sunt şi entităţi româneşi interestate?
Categoric, da.
În ce va consta mandatul celui care vă va înlocui?
Din punctul meu de vedere, cred că, în continuare, singurul obiectiv al firmei-mamă este să vândă aceste divizii.
Plănuiţi şi vreun business pe cont propriu?
Eu am proiecte multe şi idei multe, şi pentru print şi pentru online. Sunt convins că sunt de succes şi că, ori singur, ori cu parteneri, le voi pune în practică.
Apropo de online, cum credeţi că s-a dezvoltat acest mediu la noi?
Începutul nu a fost bun în online-ul românesc. În primul rând, publisherii pe online nu au fost niciodată publisheri, au fost nişte băieţi foarte simpatici care ştiau cu mouse-ul şi care, fără să-şi dea seama, fără să-şi propună, au devenit publisheri. Foarte mulţi dintre ei nici astăzi nu realizează lucrul ăsta. Asta este una dintre problemele online-ului. Dar, de câţiva ani încoace, oameni extrem de educaţi în business, care făceau publishing, s-au decis să abordeze online-ul şi chiar se face o structurare, o segmentare pe această piaţă.
Şi agenţiile?
Teoretic, şi aici lucrurile se mişcă. Din păcate, în loc să le facă pe agenţii să-şi autoreglementeze propria curte, pentru că a fost un drum mai comod, criza le-a făcut să-şi salveze businessul, profitul, prin presiuni nejustificiate asupra furnizorilor.
Eu trag speranţe să se întâmple şi lucuri bune. Sunt iniţiative în piaţă din partea agenţiilor care vor să pună puţină ordine, pentru că e nevoie.
O întrebare care e la modă în această perioadă: moare printul?
Online-ul nu este regele. Dar da, cred în moartea printului la fel cum cred în moartea online-ului. Cândva, omenirea nu o să mai folosească informarea prin cuvinte tipărite pe support de hărtie cum, la fel, cândva, nu o să mai folosească internetul. Dar, în nici un caz, printul nu o să moară săptămâna viitoare. Milioane de cititori din ţara asta caută ceva şi găsesc ceva interesant la print. Le satisface o nevoie, categoric, altfel nu s-ar cumpăra zilnic milioane de exemplare.
Cum vedeţi varianta online pentru presa locală?
Pentru un ziar local, online-ul nu este un business. Nu încă şi în nici un caz la nivel individual, chiar şi pentru cele mai de success ziare locale. O fac ca suplimentare de informaţie sau ca furnizare, în alt mod, a unei informaţii. Da, se scot nişte bani, dar cu care se acoperă munca editorului de onine şi cheltuielile administrative. Nu faci business de online ca să susţii ziarul.
Se tot vorbeşte de conţinut cu plată. E o soluţie?
Nu cred în sistemul cu plată decât dacă sunt nişte informaţii speciale, pentru targeturi speciale. Ca să citeşti informaţie generalistă şi să o şi plăteşti, la nivel de populaţie, nu se va întâmpla.
Silviu Ispas
- Din 1998 până în 2003 a fost director executiv al Biroului Roman de Audit al Tirajelor (BRAT)
- În 2003, a devenit director pe divizia de presa locala si apoi New Business Director al ARBOmedia Romania
- În perioada 2004-2005, a fost Presedinte BRAT
- În 2005-2006 a fost director de vanzari print în cadrul ARBO media Romania
- In 2006 a fost numit Director General al EMI Romania, al ARBOmedia Romania si al EMI AG Germania. A demisionat in ianuarie 2009.
- În 2007 a fost ales din nou Preşedinte BRAT. A demisionat în ianuarie 2009.
