Investitorii ignoră indicele de cost al fondurilor mutuale. Fondurile cele mai scumpe nu sunt şi cele mai performante

administratori, fonduri mutuale, investitori, performanţe

Asociaţia Administrarilor de Fonduri (AAF) anunţă lunar indicele de cost al fiecărui fond, în componenţa lor regăsindu-se comisionul de administrare şi alte cheltuieli pe care le implică funcţionarea fondului.

“Foarte puţini clienţi folosesc indicele de cost în alegerea unui fond de investitii, majoritatea fiind mai atenţi la randamentele din trecut sau la componenţa portofoliului“, spune Radu Hanga, directorul general al BT Asset Management. Radu Hanga explică neglijarea acestui indicator prin faptul că toate componentele indicelui de cost sunt incluse şi în calculul activului net şi implicit al performanţelor.“Este probabil mult mai uşor pentru un investitor să urmărească doar evoluţia preţului unităţii de fond“, spune directorul BT AM.

Totuşi, comoditatea poate duce la alegeri greşite. “Sunt cazuri în care administratorii cu costuri mari au performanţe mai slabe şi vice versa“, observă Radu Hanga. Regula proporţionalităţii dintre randament (risc) şi cost nu funcţionează în toate cazurile. Potrivit datelor Asociaţiei Administratorilor de Fonduri (AAF) din septembrie, fondurile de acţiuni Oportunităţi Naţionale (administrat de Vanguard AM), Omnitrust şi Omninvest (SIRA) au cele mai slabe randamente din clasa lor, deşi indicii lor de cost sunt printre cei mai mari din clasa lor.

Dificultatea folosirii indicelui de cost ca şi criteriu de selecţie vine din faptul că el trebuie judecat împreună cu alte criterii printre care structura portofoliului şi gradul de risc al acestuia. “Pe măsura creşterii potenţialului de randament şi a riscului, creşte şi indicele de cost“, spune Mihail Ion, preşedintele Raiffeisen Asset Management (RAM). Şi în cadrul aceleiaşi clase de fonduri şi mai ales la cele cu expunere pe acţiuni, cu cât creşte riscul, administratorul are, teoretic, mai multă treabă de făcut. Aşa, de pildă, fondul de acţiuni Active Dinamic, cu un portofoliu constituit mai ales din acţiuni riscante de pe piaţa Rasdaq a Bursei, are randamentul cel mai mare pe 2009, de 90%, iar indicele său de cost este şi cel mai mare de pe piaţă, de peste 1% din valoarea activelor.

Randamentul Active Dinamic pe ultimele 12 luni inclusiv septembrie, de 9,3%, este al treilea în clasa fondurilor de acţiuni. Cel mai mic indice de cost al unui fond de acţiuni cu portofoliu administrat activ, de 0,29%, este cel al BCR Expert care are un randament de -1%, al şaptelea cel mai bun din cele 17 fonduri de acţiuni mai vechi de un an.

Prin urmare nu este întâmplător că administratorii BCR Expert cred că Indicele de cost ar trebui să fie cel mai important criteriu de alegere a unui fond, după cel al randamentului. “În principiu, eficienţa administrării ar trebui să fie legată de indicele de cost, pentru că un randament bun trebuie obţinut cu costuri cât mai mici, iar un indice mare este acceptabil, doar dacă fondul are performanţe superioare majorităţii celor din clasa sa“, spune Mihnea Bărbulescu, directorul de vânzări al Erste Asset Management, care administrează fondurile din seria BCR.

Există şi fonduri precum Carpatica Stock şi Zepter Acţiuni, care au cele mai bune randamente pe 12 luni (44% şi 12%), dar sunt printre cele mai puţin costiditoare (cu indici de 0,456% şi 0,401%). Aceste fonduri sunt însă tinere şi nu au suferit efectele crizei, ca fondurile Raiffeisen Prosper şi KD Maximus, care sunt singurele care mai au randamente pozitive în clasa lor (5,4% şi 3,6%) şi se numără printre cele cu costuri mici (indici de 0,411% şi 0,550%).

Nivelul comisioanelor de administrare din România fiind oricum redus, alţi administratori cred că, deşi util, indicele de cost nu este cel mai important. “Investitorul ar trebui să analizeze performanţa pe termen mediu si lung, stabilitatea financiară şi reputaţia administratorului, transparenţa acestuia, nivelul comisioanelor de subscriere/rascumparare“, crede Răzvan Rusu, directorul de investiţii de la Aviva Investors.

La rândul său, Walter Blaj, directorul Globinvest consideră că “esenţială rămâne alinierea obiectivelor investitionale personale, la posibilităţile financiare, la nivelul de risc suportabil şi la orizontul de timp“ disponibil. Nici Walter Blaj nu este de părere că indicele de cost ar trebui să constituie un criteriu prea important în alegerea unui fond. “La acelaşi randament net – relevant pentru investitor, un indice de cost mai mare arată că performanţa "brută" obţinută a fost şi mai mare şi că, cel puţin teoretic, administratorul e mai "bun" decât un altul care a obţinut acelaşi randament net, dar cu indice de cost mai mic“, spune Walter Blaj. La acelaşi randament net, este de preferat fondul care l-a obţinut asumându-şi un risc mai mic şi evident, cu comisioane mai mici.