“De regulă, capacitatea investitorilor de a-şi asuma un risc este mai redusă decât o cred aceştia. Investitorii nu înţeleg totdeauna diferenţa dintre riscul pe care doresc să şi-l asume, pentru a beneficia de randamente mai mari, şi riscul pe care au capacitatea de a şi-l asuma”, spune Nicolae Albu, directorul de investiţii al Erste Asset Management (EAM) România.
Luna trecută, fondurile de acţiuni, cele mai riscante de pe piaţă, nu au atras decât 45 de noi investitori care au contribuit cu doar 2,6% din suma de 214 mil. lei (51 mil. euro) introdusă în piaţă. Fondurile diversificate au 2.344 de investitori noi, dar de la care nu au primit decât 1,5 mil. lei.
“În vara lui 2007, publicul nu părea interesat de parametrii de risc, considerând că piaţa va creşte oricum, azi lucrurile nu mai stau aşa şi situaţia trebuie înţeleasă în profunzime”, spune Mihail Ion, preşedintele Raiffeisen Asset Management (RAM). Criza a îngreunat utilizarea indicatorilor de risc publicaţi de Asociaţia Administorilor de Fonduri (AAF), care au nevoie de corecţii. Indicatorul “Valoare la risc” (VaR) arată pierderea potenţială maximă a unui plasament, cu o probabilitate de 95%, dar valorile de acum un an au fost depăşite de realitatea prezentă, pentru că “piaţa a traversat o conjuctură extremă, repetabilă la multe zeci de ani. Corecţia brutală s-a situat în intervalul acelor 5% şanse ca pierderea să depăşească nivelul arătat de VaR. Dacă am fi folosit un VaR cu probabilitate de 99%, atunci valoarea sa ar fi fost mai ridicată, iar pierderea efectivă nu ar fi depăşit VaR”, explică Mihail Ion.
De asemenea, volatilitatea valorilor unităţilor de fond (VUAN) a crescut foarte mult, diferenţele dintre extremele şi media VUAN-ului aceluiaşi fond fiind duble acum faţă de anul trecut. Totodată, VaR, ca şi volatilitatea sunt calculate cu serii de date istorice şi arată acum mai rău decât în urmă cu un an, cu toate că speranţele de ieşire din criză sunt mai mari.
Pe de altă parte, în vremuri de criză se văd mai bine diferenţele de stil de management al administratorilor, care pot aborda piaţa mai mult sau mai puţin agresiv şi obţin randamente mai mari sau mai mici, deşi titlurile preferate sunt cam aceleaşi în mai toate portofoliile şi, adeseori, şi în proporţii apropiate.
Un criteriu major de deosebire a fondurilor de acţiuni între ele este însăşi ponderea acţiunilor în portofoliu, care sporesc considerabil riscul fondului, potrivit lui Nicolae Albu. Pentru că are mai puţine acţiuni decât ar fi firesc, un fond de acţiuni poate deveni mai puţin riscant decât unul diversificat. Fondurile mai tinere nu au reuşit să atingă ponderi specifice de acţiuni, dar nici unele mai vechi, precum Oportunităţi Naţionale sau Omnitrust, care nu au decât 15% şi 28 de acţiuni în active.
În acelaşi timp, Raiffeisen România Acţiuni are cea mai mare pondere de acţiuni, de 89%, iar ponderea acţiunilor în activele BT Index şi BT Maxim nu cade sub 80%, şi se întinde între 77,4% şi 76,8% la Napoca, Active Dinamic şi BCR Expert. În acest din urmă caz, potrivit prospectului, acţiunile nu pot acoperi mai puţin de 50% din active. “Această limită este necesară pentru de a păstra specificul de fond de acţiuni şi pentru a răspunde nevoii investitorilor de un astfel de fond, cu riscurile şi beneficiile de rigoare”, spune directorul EAM.
La rândul său, Aurel Bernat, directorul de marketing de la BT Asset Management, crede că felul în care creşterile unui fond se sincronizează cu cele ale pieţei dă o măsură a lichidităţii titlurilor din portofoliu. “Dacă un fond variază puternic la diverşi emitenţi RASDAQ, lichiditatea ar putea fi cu un semn de întrebare, iar managementul – poate prea incisiv pe zona de companii «cu potenţial»”, spune Aurel Bernat, făcând aluzie la randamentele mari ale unor fonduri care au profitat de aprecieri bruşte şi singulare ale unor companii de pe piaţa Rasdaq, la care se înregistrează rar tranzacţii.
