După ce regimul mullahilor îşi făcuse publică intenţia de a bloca strîmtoarea Ormuz precum şi de a testa rachete cu rază lungă de acţiune, subit şi-a manifestat interesul faţă de reluarea negocierilor în jurul programului său nuclear.
Dacă unii observatori estimează drept un semn al destinderii tensiunilor acest din urmă pas în primejdioasa partidă de şah în care Teheranul nu respectă regulile de joc, nu lipsesc nici cei care nu mai pun nici un preţ pe aşa zisele concesii.
Un duel primejdios
Istoria conflictului în jurul programului nuclear iranian, chiar dacă nu este foarte lungă, este extrem de încîlcită şi primejdioasă. Ea începe în 2006, cînd ONU a decis prin rezoluţii primele sancţiuni împotriva regimului de la Teheran, bănuit de a perverti programul său nuclear în scopuri militare.
Tensiunile au atins apogeul în anul 2011. Un raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică concretizează la începutul lunii noiembrie impresia că specialiştii iranieni lucrează de facto la construirea bombei atomice, bănuieli vehement respinse de autorităţile locale.
In urma raportului, mai multe state ale lumii, între care şi Germania, revendică o înăsprire a sancţiunilor aflate deja în vigoare. AIEA formulează un ultimatum, prin care îi cere Teheranului ca pînă în martie 2012 să răspundă tuturor întrebărilor rămase în suspensie.
Marea Britanie jugulează legăturile cu mai multe bănci iraniene care deţin un rol major în cadrul programului nuclear. Germania se pronunţă pentru stoparea importurilor de ţiţei din Iran în Uniunea Europeană, eventual deja de la începutul anului 2012.
Citeste materialul integral pe Deutsche Welle
