„Credeţi că atunci (în perioada interbelică – n.r.) nu trebuia să câştige un om bani din CA-ul de la o bancă importantă. Nu ne-am schimbat, numai că atunci erau oameni de altă calitate”, a spus Isărescu, la dezbaterea privind viitorul Centrului Vechi al Bucureştiului, unde a fost lansat volumul „Centrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor”, semnat de arhitectul Cristina Ţurlea.
Isărescu a mediat o dispută între vorbitorii invitaţi la lansarea de carte privind perspectivele de dezvoltare ale Centrului Vechi al Bucureştiului şi şansele ca astfel de manifestări să influenţeze în vreun fel deciziile viitoare.
Dan C. Mihăilescu a fost vocea cea mai critică, susţinând că asistă la un maslu, întrucât Centrul Vechi nu mai poate fi reînviat, chiar dacă i se face respiraţie „gură la gură”.
„Toţi imobiliarii, gherţoii, baştanii aşteaptă ca nişte vulturi acel cutremur de opt grade ca să ridice nişte blocuri turn”, şi-a început discursul Mihăilescu.
El a continuat arătând că aşa-numitul „Centru al berarilor” nu e decât o minciună, „o ciupercăreală” de restaurante şi cafenele fără niciun specific, unde servirea lasă mult de dorit.
„Toată această ciupercăreală, acest hedonism din Centrul Vechi îmi aminteşte de ce zicea Pleşu referindu-se la euforia dezastrului specifică românului”, a afirmat criticul literar.
Dincolo de virulenţa ironică cu care a descris maniera consumeristă în care funcţionează localurile din Centrul Vechi, inclusiv Carul cu Bere, Mihăilescu a observat că niciunul dintre proprietari nu investeşte cu adevărat în subsolurile acestor clădiri, în structura de rezistenţă.
„Acoperite până la mijloc cu umbrele baştanilor care şi-au deschis cafenele, aceste clădiri arată în partea de sus ca nişte guri ştirbe”, a mai spus Mihăilescu.
Academicianul Dinu C. Giurescu a respins ideea unui maslu şi a arătat că pesimismul nu înseamnă participarea la euforia dezastrului, pentru că există soluţia unei atitudini critice, care de multe ori într-adevăr lipseşte în România.
Pe de altă parte, Giurescu s-a întrebat ce impact au astfel de lucrări şi de manifestări în conştiinţa politicului şi al autorităţilor, în aceste vremuri, „stranii”, în care momente istorice şi personalităţi deosebite sunt terfelite, „sunt făcute trădători”.
„Ai un fel de respect pentru cei din interbelic. Când 40% nu aveau ştiinţă de carte, dar aveau o ştiinţă de a cultiva pământul, iar elita culturală era cu adevărat emblema ţării”, a spus Giurescu.
El a punctat şi o altă diferenţă între România interbelică şi societatea actuală, arătând că în momentul de faţă destinele naţiunii sunt mult mai puţin controlabile.
„Astăzi, forţele care controlează o ţară mică şi mijlocie sunt infinit mai puternice decât cele care controlau România în anii ’20”, a spus Giurescu.
Istoricul Ion Bulei crede că este patologic pentru români să se plângă de era în care trăiesc. „În anii ’20 era înjurat Brătianu. Ne-am plâns mereu de epoca pe care o trăim. Dar pe de altă parte am ştiut să ducem istoria mai departe”, a mai spus Bulei.
Isărescu a povestit că în anii ’90 Banca Naţională a creat o fundaţie pentru salvarea centrului vechi, împreună cu Primăria, unde a donat echivalentul în lei a aproape jumătate de miliard de dolari, bani care s-au risipit fie pentru că nu au fost folosiţi, fie că au fost folosiţi prost, fie din cauza inflaţiei.
Guvernatorul BNR nu a intrat în detalii, dar oficiali din banca centrală au relatat că în vremea mandatului primarului Viorel Lis acea fundaţie a reuşit să reabiliteze nişte blocuri unde urma să fie mutaţi toţi locuitorii din centrul vechi, mai ales cei fără forme legale, dar primăria a alocat acele apartamente altor persoane, fără să înştiinţeze banca centrală.
