„Banca Naţională tipăreşte bani, iar numerarul este numai o bucăţică din masa monetară din România. Şi cu toate acestea, cuvîntul se foloseşte: inflaţia apare pentru că Banca Naţională tipăreşte bani…Nu este deloc corect să foloseşti pentru România din acest moment, pentru că chiar nu avem o creştere a numerarului explozivă”, a spus Isărescu.
El a adus două exemple prin care a arătat cum, în trecut, inflaţia ridicată nu a avut legătură cu o creştere a masei monetare: arieratele statului şi creditul în valută.
„La noi au apărut două lucruri care ne-au dat total peste cap şi ne-au arătat cât de periculos este să te ancorezi cu politica unei ţări şi cu soarta unei ţări într-o singură direcţie. Şi poate că aceasta ne-a determinat să mergem spre ţintirea inflaţiei. În anii ’90 ţineam masa monetară destul de strâns, 20% creştere. Inflaţia era 300%. …Apăruseră arieratele întreprinderilor de stat”, a spus Isărescu.
Guvernatorul BNR a precizat că toate subvenţiile implicite şi o masă monetară necreată de banca centrală, ci de intreprinderi, duceau la un deficit cvasifiscal de 20% din PIB perfect compatibil cu o inflaţie de 300%.
„Intreprinderile erau de stat, nu se puteau închide. Plăteau numai creditorii puternici: muncitorii, conducerea şi eventual nişte amici. Dar nu plăteau bugetul statului, nu plăteau utilităţile. Erau aceştia bani? Bineînţeles că erau bani necreaţi de BNR”, a precizat Isărescu.
De asemenea, Isărescu a explicat că prin întărirea politicii monetare în anii 2005-2006 au fost atrase capitaluri speculative.
„După aproape 15 ani, prin 2005-2006, o altă perversiune, ca să o numesc aşa: a apărut creditul în valută. Aproape pe acelaşi tipic: noi întăream politica monetară ca să dăm inflaţia jos. Intărirea politicii monetare însemna inclusiv dobânzi mai înalte. Intrau capitaluri inclusiv prin intermediul prietenilor noştri, bancherii din băncile comerciale cu capital străin, care ne ţineau lecţii şi ne mai ţin, să nu intervenim şi să lăsăm creditul în valută, că este foarte bun şi aşa mai departe. Cu cât întăream mai mult politica monetară, pentru că acest al doilea canal de creştere a masei monetare era mai exploziv şi trebuia să contrabalansăm, cu atât atrăgeam mai mult capitalurile pe termen scurt, speculative, iar aceasta întărea cursul leului”, a mai spus Isărescu.
