Guvernul Italiei ia în considerare vânzarea unor active de stat, pentru reducerea datoriei publice masive, potrivit unor surse guvernamentale, citate de Reuters. Primele discuţii cu lumea financiară pe această temă vor avea loc cel mai probabil săptămâna viitoare la Roma.
Printre posibilele opţiuni se află vânzarea unor proprietăţi deţinute de stat şi a unor participaţii în companiile locale de utilităţi. Cel puţin deocamdată, vânzarea unor participaţii la marile companii controlate de stat, cum ar fi Eni, Enel şi Finmeccanica, nu este luată în considerare.
Italia, care are cea mai mare datorie publică, în termeni nominali, dintre statele membre ale zonei euro (1.900 de miliarde de euro-120% din PIB), se confruntă cu un sentiment de neîncredere din partea pieţelor, care se aşteaptă la o extindere a crizei datoriilor în Peninsulă.
Recent, autorităţile italiene au adoptat un plan de austeritate în valoare de 54 de miliarde de euro, menit să ducă la o echilibrare a bugetului în următorii trei ani. Totuşi, nici măsurile de austeritate nu conving pieţele să împrumute Italia la costuri rezonaabile
În ultimele săptămâni, investitorii au început să se teamă de riscul unei extinderi a crizei datoriilor suverane în Italia, ţară luată în vizor pentru datoria sa enorm de aproape 1.900 miliarde de euro (aproximativ 120% din PIB).
Pentru a linişti pieţele financiare, Senatul italian a votat în 7 septembrie un dificil plan de austeritate bugetară, în valoare de 54 de miliarde de euro, pentru echilibrarea bugetului în următorii trei ani. Trezoreria Italiei a anunţat marţi că a reuşit să obţină 6,485 miliarde de euro de pe piaţă prin vânzarea de obligaţiuni cu maturitatea la cinci ani, dar la cele mai ridicate dobânzi de la introducerea euro. Randamentele pentru obligaţiunile italiene pe 5 ani au crescut la 5,60%, pentru aproape 4 miliarde de euro din obligaţiunile pe cinci ani. După anunţarea creşterii randamentelor, euro s-a depreciat faţă de dolar.
Confrunaţi cu neîncrederea pieţelor, italienii au ajus să apeleze la China pentru a-I cumpăra datoria. Presa internaţională a scris că ţara europeană a solicitat Chinei să efectueze achiziţii semnificative de obligaţiuni italiene. Italia este, pe de o parte, prea mare pentru a fi lăsată să cadă, dar şi prea mare pentru a putea fi salvată printr-un bailout.
Situaţia Italiei face şi obiectul disensiunilor care au loc chiar la vârful zonei euro. Zilele trecute, germanul Jurgen Stark, membru în boardul Băncii Centrale Europene şi, de facto, economist şef, şi-a dat demisia din motive personale. Toată lumea ştie însă că neamţul nu a fost niciodată de acord cu politica BCE de a cumpăra obligaţiuni itraliene şi spaniole.
