De obicei un refugiu bancar pentru cei bogaţi, Elveţia devine tot mai atractivă pentru clasa de mijloc, pentru oameni obişnuiţi care vor să se simtă în siguranţă, să fugă de măsurile de austeritate şi de posibilitatea ca, peste noapte, economiile lor să nu mai valoreze nimic, potrivit unui reportaj.
„Mă tem pentru viitorul meu. Cred că va curge mult sânge şi lacrimi, deoarece noul guvern cere sacrificii de la toată lumea. Francul elveţian pare foarte sigur acum în comparaţie cu euro. Să mă duc să-mi vând caşcavalul peste graniţă pare logic. Nu sunt interesat să devin miliardar, vreau doar un pic de linişte”, spune Marco, 31 de ani, care deţine împreună cu familia sa o mică firmă producătoare de mozzarella.
Şeful unei companii elveţiene de consultanţă pentru companiile care vor să se extindă sau să se mute în Elveţia a declarat pentru Reuters că a fost asaltat în ultimele şase luni de clienţi italieni.
„Băncile italiene închid încet, încet robinetul creditării, iar companiile caută alternative, încearcă să-şi transfere parţial sau total afacerile petnru a avea acces la lichiditate”, a arătat el.
Italia are din luna noiembrie un nou guvern, condus de fostul comisar european Mario Monti, care trebuie să aplice măsuri dure de austeritate pentru stabilizarea finaciar-fiscală a ţării. Italienii se tem tot mai mult că guvernul va introduce o taxă pe avere.
Totodată, populaţia este tot mai îngrijorată de „sănătatea” sistemului bancar şi chiar de o posibilă „implozie” a euro, tot mai mulţi italieni încercând să apeleze la Elveţia ca refugiu pentru economiile şi averea lor.
Potrivit datelor unei asociaţii a contribuabililor italieni, numărul cetăţenilor care doresc să deschidă un cont bancar sau să obţină acces la o cutie de valori în Elveţia sau Luxembourg a crescut cu 7% numai din luna iunie.
„A început când guvernul Berlusconi a început să vorbească despre măsuri de austeritate. Înainte, numai cei mai bogaţi treceau graniţa pentru a pune banii la saltea. Acum, clasa de mijloc face acelaşi lucru. În ultimele câteva săptămâni am fost asaltaţi de apeluri de la persoane care se tem de o taxă pe avere sau de o intervenţie pe conturile curente, precum cea din 1992. Oamenii vor să ştie ce ar trebui să facă cu banii şi dacă ar trebui să-şi retragă depozitele din bănci”, comentează preşedintele asociaţiei.
Totodată, un consilier elveţian pe probleme fiscale reclamă creşterea alarmantă a numărului de italieni care vor să se mute cu totul în Elveţia, în principal pensionari şi oameni de afaceri.
„Am avut mai mulţi clienţi italieni din vară până acum decât în ultimii zece ani la un loc”, spune acesta.
În Lugano, bancherii se plâng că nu mai au destule cutii de valori pentru a satisface cererile clienţilor italieni.
Un bancher elveţian observă că, spre deosebire de „alte crize”, firmele şi persoanele care caută refugiu în Elveţia nu vor să-şi ascundă banii.
„Transferurile sunt efectuate la lumină, fie prin companii de tip trust înfiinţate ad-hoc, fie în orice caz prin declararea banilor către autorităţile fiscale”, notează acesta.
În 2009, italienii au declarat averi de 95 miliarde euro deţinute ilegal în conturi offshore, în cadrul unui programu de amnistie fiscală introdus de guvernul de la Roma, valoare care a depăşit cele mai optimiste aşteptări ale autorităţilor.
Italienii nu au intrat în panică: nu sunt cozi la bănci, nu există convoaie de pensionari cu valize cu bani la graniţă, însă populaţia este îngrijorată, notează Reuters.
Cei care au trecut graniţa în ultima perioadă susţin că poliţia a sporit controalele, însă autorităţile insistă că măsura vizează împiedicarea migraţiei ilegale, şi nu mişcările de bani.
„Cazurile de transferare peste graniţă a unor sume mari sunt rare. Însă tot mai mulţi cetăţeni care se tem de îngheţarea transferurilor de capital îşi deschid depozite, prin companii de tip trust, la Londra sau în Elveţia, mutând lichiditatea către active non-euro pentru a avea bani pe mână la nevoie şi pentru a evita consecinţele unei ieşiri a Italiei din zona euro”, comentează un bancher italian.
Reprezentanţii unei companii italiene de consultanţă contabilă spun că italienii nu au încredere în general în autorităţi, că evaziunea fiscală este în floare, estiamtă la 120 miliarde euro pe an.
„Populaţia nu a avut niciodată încredere în guvern, iar acum nu mai au încredere nici în sistemul bancar. Mulţi îşi transferă banii afară, alţii îi ascund la saltea. Unii cumpără bunuri tangibile, precum tereuri sau aur, după posibilităţi”.
Amintirea unui decret de urgenţă dat în 1992 de premierul Gioliano Amato este încă vie în Italia. Guvernul a impus atunci o taxă de 0,6% pe toate conturile şi depozitele bancare, creând un „fond de solidaritate” în cadrul unui pachet de austeritate extrem de dur prin care oficialităţile încercau să facă faţă unui atac violent al pieţelor asupra lirei italiene. Populaţia a „înghiţit” măsura în numele interesului naţional.
