Proiectat de Deepika Mohan, medic și profesor asociat al Universitatii de Medicină Critică și Chirurgie din Pittsburgh și al companiei de dezvoltare, Schell Games, cu sediul în Pittsburgh, jocul “Take Night Shift” pune jucătorii în rolul unui tânăr medic de la urgențe însărcinat cu tratarea pacienților cu traumatisme severe. Jocul este conceput pentru a „atinge partea creierului care utilizează recunoașterea tiparelor și experiența anterioară pentru a lua decizii rapide folosind comenzi rapide subconștiente”.
După cum explică Mohan, medicii trebuie adesea să ia decizii rapid, indiferent de informațiile pe care le au la dispoziție. Cu toate acestea, majoritatea medicilor din centrele non-traumatice întâlnesc rareori pacienți care suferă de traume grave și pot prioritiza în mod eronat leziunile relativ mai mici – de exemplu, observând răni non-fatale provocate de arme de foc, fără însă a percepe sângerarea internă cauzată de cădere.
Rezultate imediate, efecte de durată
Pentru a testa eficacitatea jocului video medical, 368 medici de la urgență din Statele Unite ale Americii au fost aleși să participe la studiul lui Mohan. Niciunul dintre participanții la studiu nu a lucrat în spitale specializate în traume. Jumătate din ei au primit jocul video pentru a se juca, iar cealaltă jumătate a trebuit să petreacă cel puțin o oră de citit materiale educaționale. În cele din urmă, cei care au jucat jocul video au avut rezultate mai bune decât cei care au lecturat materialele educaţionale, așa cum au confirmat chestionarele ulterioare și testul de simulare.
Grupul care a jucat “Take Night Shift” a reușit să nu trimită pacienți cu traumatisme severe spitalelor echipate să trateze acest gen de afecţiuni 53% din timp, comparativ cu 64% din cei care au citit textele educaționale. Efectele jocului video au rămas mai mult pentru acei medici care l-au jucat. 6 luni mai târziu, aceștia au avut o rată de eșuare de 57% din timp, comparativ cu 74% faţă de cei din urmă.
Când a fost întrebat care ar putea fi motivul dincolo de rata de succes a jocului, Mohan a declarat că el crede că se datorează capacității jocului de a comunica mai bine consecințele acțiunilor și greșelilor medicului.
„În mod specific, cred că povestirile rămân în memorie. Și în acest caz, ceea ce am făcut a fost să folosim povești pentru a permite medicilor să înțeleagă consecințele erorilor de judecată „, a explicat Mohan. De exemplu, în loc să le spunem medicilor să transfere pacienţii cu fracturi la nivelul coastelor (aşa cum se face conform educaţiei bazate pe text), am confruntat medicii cu o poveste despre un pacient cu fracturi la nivelul coastelor care a murit atunci cand nu a primit tratamentul corespunzator.
Mohan a elaborat, adăugând: „Jucătorii nu numai că au văzut consecințele deciziilor luate, dar au trebuit să se întâlnească și cu personaje din joc care au oferit feedback despre acțiunile acestora. Cred că medicii şi-au adus aminte de acele poveşti atunci cănd au terminat simularea virtuală şi, în mod conştient sau nu, au continuat să-şi amintească de ele şase luni mai târziu.”, scrie weforum.org.
Interesant este că, cei care au jucat jocul video au spus că s-au distrat mult mai puțin ca cei care au citit materiale educaţionale. Cu toate acestea, există speranța că, dacă jocul va fi îmbunătățit, efectele pot fi şi ele pe măsură.
Nu vom putea spune când vom vedea rezultatele acestui joc îmbunătățit (sau o continuare), dar dacă într-adevăr acesta aduce beneficii suplimentare, am putea vedea jocuri precum “Take Night Shift” folosite din ce în ce mai mult în domeniul medical, precum și în alte domenii ca arhitectura sau dreptul. Nu există niciun motiv pentru care oamenii nu pot juca un joc făcut pentru educaţie, în timp ce se şi distrează.
