La 4 noiembrie 2008, Obama se scălda în glorie, înconjurat de mii de susţinători, după ce l-a învins pe John McCain, devenind primul preşedinte de culoare al SUA. „A trebuit să treacă multă vreme, dar în această seară, graţie a ceea ce am făcut astăzi şi în timpul acestor alegeri, în acest moment istoric, schimbarea a venit în America”, spunea Obama în faţa mulţimii entuziaste care sărbătorea la Chicago, ca şi în întreaga ţară, apariţia unei noi epoci.
Obama confirma că, după ani de diviziuni, America rămânea ţara „în care orice este posibil”.
Un an mai târziu, euforia victoriei a lăsat locul laborioasei exercitări a puteriii, iar discursul s-a schimbat: „Să schimbi lucrurile este întotdeauna dificil”, spune acum Obama.
Din primele zile ale preşedinţiei, el a încercat să-şi respecte promisiunea de a se distanţa de era Bush, interzicând practicile asimilate cu acte de tortură şi anunţând închiderea Guantamamo. Rapid, el a accelerat retragerea din Irak. Însă reforma s-a dovedit o chestiune complicată, mai ales când trebuie combătută cea mai gravă recesiune din SUA din anii ’30 încoace şi când oamenii aşteaptă în acelaşi timp unul dintre cee mai ambiţioase programe de reformă promovate de un preşedinte.
Acum pare puţin probabil că Guantanamo va fi închis până în ianuarie 2010, cum s-a promis. Extinderea asigurării medicale prin reducerea costului a provocat o bătălie aprigă, iar combaterea încălzirii climatice se loveşte de o rezistenţă considerabilă.
Chestiunea economică este extrem de dficilă, chiar dacă SUA au ieşit din recesiune în cursul verii. În faţa critcilor, adminstraţia Obama asigură că acţiunea sa economică şi uriaşul plan de relansare sunt măsuri pozitive concrete, spunând de asemenea că a limitat creşterea şomajului. Totuşi, acesta ar putea atinge 10% şi ar urma să se menţină mult timp în 2010, anul în care Obama şi democraţii săi vor trebui să treacă prin testul alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului.
Însă înainte de sfârşitul lui 2009, Obama ar putea spune că a reuşit acolo unde predecesorii săi au eşuat, ducând la bun sfârşit marele plan de reformă din domeniul sănătăţii., În străinătate, colaboratorii săi spun că el a refăcut imaginea internaţională a SUA şi i s-a găsit o confirmare prin atribuirea Nobelului pentru pace.
Însă politica de dialog a lui Obama trece acum prin proba de foc a dosarului nuclear iranian, iar în conflictul israeliano-palestinian nu pare să fi reuşit progrese.
Însă, poate că dosarul Afganistan este cel mai plin de riscuri pentru Obama. El va trebui să ia una dintre cele mai importante decizii strategice de până acum, urmând să spună dacă, în pofida pierderilor mari, va trimite acolo zeci de mii de militari suplimentari, cu riscul de a înfuria populaţia SUA.
