Catalin Rusu

La un an de la moartea lui Osama ben Laden, reţeaua sa suferă dar se adaptează

al-qaida-1, atacuri, Bin Laden, islam, jihad, Organizatie

Deja decimat şi dezorganizat de atacurile cu rachetă desfăşurate de avioanele americane fără pilot în zonele tribale din Pakistan şi Afganistan, nucleul reţelei, denumit de specialişti „Al-Qaida-Central”, este de acum redus la câteva zeci de persoane preocupate în principal de propria supravieţuire.

 

Chiar dacă perpetuează apelurile la jihadul global, succesorul desemnat al „emirului Osama”, egipteanul Ayman al-Zawahiri, nu a reuşit să se impună şi să înlocuiască în reţeaua jihadistă mondială figura legendarului fondator al mişcării.

 

„Ceea ce conferea substanţă vocaţiei globale, mondiale a Al-Qaida, era chiar personalitatea lui ben Laden. Era o personalitate unică, pe care Ayman al-Zawahiri este incapabil să o înlocuiască”, asigură Jean-Pierre Filiu, profesor la Sciences-Po Paris, autorul cărţii La véritable histoire d’Al-Qaida (Adevărata istorie a Al-Qaida).

 

„În jurul acestui bărbat de familie bună, care ar fi putut duce o viaţă liniştită dar care a optat pentru una plină de lipsuri şi disciplină teroristă, a luat naştere o formă de romantism foarte atrăgător. Era un magnet foarte puternic”, adaugă el.

 

„În niciun moment, în timpul anului care a trecut, succesorul său nu a marcat opinia publică prin declaraţiile, actele, gesturile sale sau printr-o iniţiativă”, explică el.

 

Neputând organiza atacuri sau comploturi la scară mondială, Al-Qaida-Central continuă totuşi să încerce să inspire discipoli şi mai ales să profite de acţiunile desfăşurate în numele islamului jihadist dar localizat, de către organizaţii care i-au jurat credinţă lui ben Laden.

 

În Yemen, combatanţii Al-Qaida în Peninsula Arabă (AQPA) desfăşoară acţiuni de gherilă necontenit împotriva puterii centrale din Sanaa şi au reuşit să cucerească şi să menţină sub control mai multe oraşe din sudul ţării.

 

În Somalia, rebelii islamişti shebab, deşi cu forţele slăbite, rezistă şi continuă să desfăşoare atacuri şi atentate atrăgând în rândurile lor voluntari veniţi din lumea întreagă.

 

În ţările Sahel, membrii Al-Qaida în Maghrebul Islamic (AQMI) au profitat de revolta libiană şi de îndepărtarea regimului lui Muammar Kadhafi pentru a recupera tone de arme şi, aliaţi cu rebelii tuaregi, pentru a prelua controlul asupra unui imens teritoriu din nordul Mali.

 

Dar, dincolo de retorica islamistă, AQPA este pentru moment singura organizaţie care a recunoscut oficial şi a acceptat autoritatea lui Zawahiri şi care a încercat, prin planificarea unor atacuri împotriva unor avioane cu destinaţia Statele Unite, să participe şi altfel decât prin cuvinte la jihadul mondial.

 

Graţie prezenţei sale pe Interent, pe care nicio contramăsură nu este capabilă să o împiedice, Al-Qaida-Central salută şi încurajează acţiunile acestor mişcări asociate dar vizează mai ales să recruteze la distanţă voluntari pentru jihad, „lupi solitari” care se radicalizează singuri şi decid să treacă la acţiune în deplină autonomie, asigură experţii.

 

Tânărul francez de origine algeriană Mohammed Merah esteun exemplu perfect: el susţinea că aparţine Al-Qaida dar, la peste o lună de la atacurile din Toulouse şi Montauban, în sud-vestul ţării, nimic nu arată o legătură concretă cu reţeaua în afară de declaraţiile sale.

 

„Cu cât Al-Qaida-Central se află sub presiune, cu atât îi este mai dificil să pregătească atacuri la scară mare şi cu atât mai mult Al-Qaida va încerca să recruteze indivizi în Occident pentru a planifica şi executa atentate”, apreciază într-un raport despre terorism publicat miercuri, biroul european de poliţie Europol.

 

Intervenind recent în faţa Senatului canadian, Richard Fadden, şeful serviciilor canadiene de informaţii (SCRS), a explicat în ce măsură este dificil pentru serviciile de securitate să detecteze şi să neutralizez dinainte lupii solitari.

 

„Nu este uşor, pentru că aceşti indivizi par a fi un amestec de terorism şi persoane cu probleme personale”, a declarat el. „Prin urmare ne este foarte dificil să elaborăm o doctrină, o metodă pentru a trata aceste cazuri. Pentru a fi sinceri, da, acest lucru ne îngrijorează”.

Ultimele Articole