Un exemplu elocvent în sensul acesta îl constituie propunerile recente ale Comisiilor de Buget-Finanţe (CBF) pentru membrii Consiliului de Administraţie (CA) al BNR. Din punct de vedere economic, acestea au generat un rezultat “second-best”. Pentru un observator extern, imparţial, criteriile de selecţie a candidaţilor de către membrii CBF rămân un mister adânc. Doi dintre candidaţii cu o experienţă extensivă în domeniul politicii monetare şi un nivel de pregătire de departe superior, actualul consilier al guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, şi fostul economist-şef la BNR şi europarlamentar, Daniel Dăianu, au primit aviz negativ. În schimb, pentru un post de viceguvernator a fost propusă o persoană a cărei expertiză şi ale cărei cunoştinţe în domeniu sunt cu mult sub standardul industriei.
Procesul de învăţare în domeniul politicii monetare este unul de durată, ca de altfel în orice sector ce necesită o investiţie în capitalul uman. Acest timp nu poate fi scurtcircuitat. Membrii CA al BNR, ca de altfel toţi angajaţii BNR, reprezintă un capital uman care este folosit pentru formularea şi implementarea politicii monetare. Propunerea unor persoane fără competenţă în domeniu la conducerea BNR poate duce atât la diminuarea credibilităţii BNR, pe plan intern şi extern, cât şi la îngreunarea deciziilor de politică monetară. Aceasta într-un moment în care independenţa BNR era văzută, totuşi, ca o ancoră în contextul promovării politicilor macroeconomice.
Săptămâna trecută am participat la o conferinţă organizată de fundaţia Friedrich Ebert Stiftung la Sarajevo ce a abordat situaţia economică şi socială în ţările din sud-estul Europei – cu precădere cele din fosta Iugoslavie. În multe ţări, această situaţie semăna mult cu cea a României de acum 10-15 ani, adică subvenţii masive în sectorul energetic, existenţa arieratelor, şomaj etc. Pentru aceste economii, per ansamblu, eşecul implementării politicilor potrivite, atât la nivel micro, cât şi macro, generează un echilibru “second-best”. Din acest punct de vedere, România a făcut un pas înainte, transferul de know-how, atât la nivel individual, cât şi instituţional, jucând un rol crucial.
Însă, votul CBF de marţi ridică multe semne de întrebare cu privire la consolidarea acestui progres. Rezultatul votului reliefează carenţe majore, atât asupra mecanismului de numire a membrilor CA al BNR, cât şi asupra competenţei profesionale şi integrităţii morale a persoanelor implicate în proces. În această situaţie, este clar că procesul de evaluare trebuie schimbat. Pe structura actuală legislativă, o alternativă ar fi acordarea unor ponderi prestabilite, într-un cuantum suficient de mare, pentru experienţă, realizări profesionale, publicaţii etc.
Această soluţie ar mitiga oarecum subiectivismul curent al membrilor CBF. Altă alternativă ar fi schimbarea modului de nominalizare a membrilor CA al BNR. De exemplu, atât în Marea Britanie, cât şi în Polonia sau Suedia, regina sau preşedintele numesc o parte dintre aceştia.
În toate ţările dezvoltate politicienii au înţeles că există anumite funcţii care trebuie lăsate în mâinile specialiştilor. CA din băncile centrale sunt locuri cu astfel de funcţii. Vicierea politicii monetare prin amatorism fundamentat politic nu poate duce decât la permanentizarea echilibrelor “second-best”.
> Laurian Lungu este managing partner al institutului de previziuni macroeconomice Macroanalitica.
