Ideea centrala a acestuia era ca SUA poate deveni insolventa in absenta unor schimbari radicale de politici economice care sa diminueze presiunea crescanda asupra bugetului in anii ce vin. Numai accelerarea costurilor legate de asistenta sociala si sanatate, previzionate sa inceapa cu adevarat undeva in 2010-12, ar fi fost suficiente sa impinga SUA, in timp, pe panta insolventei. Simularile economice de la acea data aratau ca ‘gap-ul’ fiscal diferenta neta actualizata dintre veniturile si cheltuielile bugetare viitoare) poate atinge de cinci ori PIB-ul SUA sau de doua ori intreaga bunastare a tarii. Aceasta era situatia existenta in 2006. In prezent, acestor costuri li s-au adaugat si cele asociate crizei financiare, care nu sunt deloc de neglijat. Evident, in aceste conditii, diminuarea presiunii fiscale va fi mult mai dificila.
Japonia, a doua economie a lumii, se afla deja intr-o situatie mult mai precara. Datoria totala a Japoniei se indreapta rapid catre 200% din PIB, cea mai mare rata de indatorare a unei economii majore. Valoarea ultimului impuls fiscal, acordat in aceasta saptamana, este echivalentul a 1.5% din PIB. In acest moment, Japonia are nevoie de un surplus bugetar de 3% din PIB doar pentru a-si achita cheltuielile aferente costului datoriei publice.
In Europa, un raport al Comisiei Europene arata ca datoria publica a tarilor din zona UE poate ajunge usor la 84% din PIB in 2010. Insa, alte scenarii pun datoria publica a UE pe o traiectorie ascendenta, aceasta putand atinge 105% din PIB in 2015. La inceputul acestei saptamani agentia internationala de rating Fitch a redus calificativul datoriei Greciei. Acesta este primul semn concret ca evaluarea sustenabilitatii fiscale a unei tari membre a zonei euro se va face individual. Datoria publica a Greciei este estimata sa ajunga la 125% din PIB anul viitor. Astfel, protectia oferita de zona euro nu va fi suficienta in cazul in care unele din tarile membre ale zonei euro decid sa-si inscrie politica fiscala pe o traiectorie care poate duce la extinderea ‘gap-ului’ fiscal.
In acest context global, pozitia Romaniei este una favorabila. Din perspectiva unui orizont de timp mediu si lung, situatia fiscala a Romaniei este una care pare a fi sub control, cel putin raportata la situatia economiilor de mai sus. Datoria publica, chiar daca in crestere rapida, este una dintre cele mai mici din UE. Deficitul bugetar trebuie sa reprezinte numai o problema temporara iar masurile de reducere a acestuia in urmatorii 2-3 ani la valori de 3-4% din PIB trebuiesc implementate fara intarziere. In mod necesar, aceste masuri vor trebui luate in conjunctie cu cele care adreseaza sustenabilitatea costurilor cu asigurarea sociala si sanatatea. Intr-o lume in care ingrijorarile legate de solvabilitatea pe termen lung a unor tari devin legitime, Romania poate exploata acest ‘avantaj competitiv’. Astfel, implementarea unei politici fiscale coerente si transparente, axata pe simulari ce tintesc obiective pe termen mediu si lung este un pas necesar pentru cresterea credibilitatii fiscale si implicit, facilitarea accesului la finantare externa.
Problema fundamentala a sustenabilitatii pozitiei fiscale a tarilor dezvoltate exista si inaintea crizei financiare recente. Cea din urma nu a facut decat sa o agraveze si sa impuna masuri mai stringente de re-echilibrare a acesteia.
Din punctul de vedere al investitorilor, acestia se vor orienta catre obligatiunile guvernamentale ale tarilor care au, in principiu, capacitatea de rambursare a datoriei. Sigur, in acest moment, situatia este una relativa, in sensul ca, majoritatea tarilor dezvoltate mari au probleme din perspectiva sustenabilitatii fiscale. Raspunsul fiecarei economii la aceasta provocare poate fi diferit. Masurile simpliste de crestere a nivelului impozitarii sau reducerea cheltuielilor probabil ca nu vor fi suficiente daca nu vor fi complementate si cu schimbarea abordarii la nivel conceptual. Pentru inceput insa, orice masura ce franeaza expansiunea datoriei/deficitelor publice, cum ar fi limitarea cresterii cheltuielilor bugetare sub rata de crestere a PIB-ului, sunt de dorit.
Laurian Lungu, managing partner Macroanalitica
