Tragedia de la Colectiv din România demonstrează modul în care corupția poate provoca pierderi de vieți omenești. Astăzi, devastarea provocată de ofensiva Rusiei în Ucraina constituie dovada că marea corupție sistemică, numită și cleptocrație, poate ucide la scară amplă, scrie The Hill.
Un incendiu izbucnit în 2015 la clubul de noapte Colectiv din București a ucis 27 de oameni. În lunile care au urmat accidentului alți 37 de oameni au murit din cauza infecțiilor provocate de uzul dezinfectanților medicali diluați în spitalele românești în care erau tratați.
După cum relatează și documentarul nominalizat la Oscar Colectiv, firma care producea soluția neconformă a mituit funcționari publici și directori de spitale pentru a-și plasa produsele în instituții medicale de pe tot cuprinsul țării.
În zilele imediat următoare tragediei, când publicul nici măcar nu aflase încă detaliile și circumstanțele celor întâmplate în secțiile de urgență, mii de români au ieșit în stradă cu pancarte pe care scria „Corupția ucide”.
Incendiul de la Colectiv a pus sub lumina reflectoarelor internaționale consecințele negative – de fapt, nu, letale – ale corupției, mult mai grave decât binecunoscutele daune economice, sociale și politice.
Tragedia din România demonstrează modul în care corupția poate provoca pierderi de vieți omenești. Astăzi, devastarea provocată de ofensiva Rusiei în Ucraina constituie dovada că marea corupție sistemică, numită și cleptocrație, poate ucide la scară amplă.
Foto: Colectiv
Rusia sub Vladimir Putin a devenit un exemplu viu în privința definiției de manual a cleptocrației, un sistem în care corupția e utilizată pentru atingerea obiectivelor politice, cu ajutorul unor rețele transnaționale de mijlocitori.
De la ascensiunea sa la vârf, Putin și-a consolidat puterea pe plan intern și a proiectat influență în exterior prin transformarea corupției într-un instrument menit a asigura sprijinul elitelor economice naționale și cooptarea sistemelor politice din diverse țări de pe tot cuprinsul lumii.
Putin și-a urmărit obiectivele aplicând manualul cleptocratului: pe lângă repartizarea arbitrară a activelor statului pentru a-și favoriza apropiații, reprimarea dizidenței și întemnițarea opozanților, Kremlinul aflat sub controlul lui s-a folosit și de alte tactici, inclusiv procese de hărțuire împotriva jurnaliștilor și avertizorilor de integritate din străinătate, mituirea funcționarilor publici străini și campanii de spălare a reputației [„reputation laundering”, termen inventat de Transparency International UK, înseamnă mușamalizarea faptelor de corupție ale unei entități și prezentarea acesteia într-o lumină favorabilă – n.trad.] cu consecințe majore.
Aspectul cel mai respingător e că regimul lui e suspectat că a dispus asasinarea mai multor opozanți dispuși să denunțe corupția statului.
Totuși, ar fi simplist să afirmi că natura cleptocrată a statului rus este motivul pentru care peste 3 milioane de oameni au fost izgoniți din Ucraina și alte mii au fost omorâți.
Nici unul dintre procedeele cleptocrate clasice utilizate de Putin și camarila lui nu poate explica suficient declanșarea unui război letal. Tot așa cum corupția nu duce întotdeauna la moarte, majoritatea cleptocrațiilor nu pornesc războaie – cel puțin nu războaie în sensul tradițional. Pe de altă parte, violența e un instrument inerent pentru guvernarea cleptocrată.
Cleptocrația înlesnește agresiunea în trei moduri principale. În primul rând, prin înrădăcinarea unei clase cleptocrate care are interesul de a-și menține accesul la economie, cleptocrația limitează capacitatea elitelor de a asigura un control asupra guvernului. Chiar și într-un context autoritar poate exista un grad de răspundere executivă.
În cele mai multe dictaturi grupări constituite din militari ori clerici influenți sau o oligarhie independentă îngrădesc sfera de acțiune a conducătorului țării.
În sistemele cleptocrate faptul că puterea politică și cea economică sunt întrețesute, precum și posibilitatea de a-ți adăposti și accesa averea în străinătate – mulțumită legilor secretului bancar, aranjamentelor de proprietate favorabile și „vizelor de aur” -, amplifică autonomia clasei cleptocrate în raport cu piața internă.
Acest fapt, la rândul său, împuținează stimulentele pentru ca indivizii apropiați puterii să-și riște statutul opunându-se unei decizii de la vârf, întrucât, în definitiv, poziția lor economică e întrucâtva deconectată de performanța economică a țării. În consecință, atunci când o cleptocrație ia decizia pornirii unui război, puțini vor fi dispuși și capabili să se împotrivească.
Concomitent, cleptocrația e un joc de sumă zero în care nu prea e loc de dezvoltare economică fără a aduce în joc și alți actori, care însă pot periclita poziția celor deja implicați. E un aspect cu atât mai valid în cazul unei amenințări reale ori închipuite la adresa stării de fapt, amenințare care poate determina elitele din eșalonul secundar să sprijine proiecte periculoase de pe urma cărora consideră că ar putea câștiga financiar.
În cazul Rusiei lui Putin, ofensiva contra Ucrainei trebuie să fi avut mai puțin de-a face cu un acces mai mare la piață și mai mult cu împiedicarea ucrainenilor să se rupă de cleptocrația Moscovei și de tentaculele ei întinse până la Kiev.
În fine, cleptocrația poate face un război chiar și mai devastator prin forțarea unor decizii militare care în cele din urmă duc la creșterea duratei ori intensității războiului. Există informații despre echipamente militare prost întreținute, rații alimentare expirate sau insuficiente și penurie de combustibil și alte provizii esențiale.
În loc de investiții în sisteme și echipamente militare, corupția persistentă a subminat capacitatea echipamentelor armatei ruse de a copleși o armată mai slab înzestrată. În cele din urmă, înmulțirea tacticilor letale prin care se utilizează armamentul împotriva civililor, fără a alege, ar putea fi rezultatul batalioanelor împotmolite și al tanchiștilor rătăciți.
Invadarea Ucrainei e un tragic memento cum că cleptocrația, varianta pe steroizi a corupției, exacerbează efectele corozive ale abuzului de putere, transformând absența răspunderii ministeriale într-o antrepriză penală. În anumite circumstanțe, natura violentă a cleptocrației se poate metamorfoza în război. Ucrainenii experimentează acum acest proces pe pielea lor.
A venit vremea să conștientizăm costurile umane enorme ale cleptocrației și să cerem o coordonarea transnațională susținută pentru poprirea activelor dobândite ilegal ale cleptocraților de pe tot cuprinsul lumii. Sancțiunile fără precedent impuse Rusiei trebuie să fie acompaniate de reforme structurale ale sistemelor care permit intrarea banilor.
de Eguiar Lizundia (consilier specializat în administrație și anticorupție la International Republican Institute), The Hill (preluare Rador)
