-În cazul creşterii cotelor de impozitare, creşterea nominală a cheltuielilor totale ale bugegului consolidat va fi cel mult egală cu creşterea nominală a veniturilor. Cheltuielile pot creşte doar în anul următor celui în care au fost majorate impozitele.
-Cheltuielile pentru investiţii nu pot fi utilizate pentru cheltuieli curente.
-Dacă soldul pozitiv al bugetului va fi mai mare decât cel prognozat, diferenţa va fi folosită pentru diminuarea datoriei publice din anii precedenţi.
-Cu şase luni înainte de expirarea mandatului Guvernului, nu pot fi promovate acte normative care conduc la creşterea cheltuielilor de personal sau a pensiilor.
-Totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor
–Ministerul Finanţelor stabileşte ţinte trimestriale pentru cheltuielile de personal, care nu pot fi depăşite de ordonatorii de credite decât în cazuri excepţionale şi, chiar şi atunci, sumele trebuie economisite în trimestrul următor, chiar dacă pentru asta vor trebui făcute concedieri. În cazul în care ordonatorul de credite care a depăşit plafonul nu se conformează, va primi bani mai puţini de la Ministerul de Finanţe.
-Ministerul Finanţelor trebuie să prezinte, în fiecare an, ţinte trimestriale de colectare a veniturilor (detaliate pe tipuri de venituri) şi de recuperare a arieratelor fiscale
-Nu se pot face mai mult de două rectificări bugetare pe an, iar acestea nu pot avea loc în primele şase luni ale anului.
-La rectificare, cheltuielile bugetare pot fi suplimentate doar pentru plata datoriei publice sau a contribuţiei României la bugetul UE.
-Până la data de 30 mai a fiecărui an, Guvernul trebuie să aprobe strategia fiscal-bugetară pentru următorii trei ani, care conţine limite de cheltuieli şi de finanţări calculate ca procent din PIB. Guvernul trebuie să depună şi un proiect de lege pentru aprobarea acestor limite.
-La elaborarea bugetului anual, Ministerul Finanţelor poate respinge orice propunere a ordonatorilor principali de credite, dacă ea nu este în concordanţă cu strategia fiscal-bugetară.
-Legea bugetului trebuie să conţină ţintele fiscale din acel an şi pentru următorii doi ani, atât ca valoare nominală, cât şi ca procent din PIB.
-Guvernul va prezenta semestrial şi anual rapoarte detalitate privind execuţia bugetului şi, cu 60 de zile înainte de expirarea mandatului său, va prezenta un raport amplu referitor la situaţia economică şi bugetară.
-Cu 60 de zile înainte de alegerile generale, preşedinţii partidelor politice pot solicita premierului sau Consiliului Fiscal un calcul al impactului financiar al promisiunilor electorale
-Se înfiinţează Consiliul Fiscal, format din cinci membri (propuşi de BNR, Academia Romana, Academia de Studii Economice, Institutul Bancar Român şi Asociaţia Română a Băncilor), numiţi de Parlament pentru o perioadă de nouă ani.
