„Ar fi trebuit să ne reglăm mai bine conturile cu comunismul”, recunoaşte senatorul Alexandr Vondra, disident şi deţinut politic înainte de căderea fostului regim.
Alungat de la putere în 1989, partidul comunist ceh este prezent astăzi în Parlamentul de la Praga. Nu s-a reformat niciodată, spre deosebire de alte „partide surori”, de pildă din Ungaria sau Slovacia. Comuniştii cehi păstrează un electorat relativ important – 12,8% la alegerile legislative din 2006.
„Este revoltător că acest partid a avut o nouă şansă”, spune principalul artizan al Revoluţiei de catifea, Vaclav Havel, şef al statului între 1989 şi 2003, care şi-a petrecut cinci ani în închisorile comuniste. Havel consideră că nu a existat „suficientă energie” în societate pentru a constrânge Partidul Comunist să se transforme. „E ca un bloc mare de piatră care apasă asupra sistemului nostru politic”, spune el.
Fostul lider al studenţilor Simon Panek, în prezent lider al organizaţiei neguvernamentale „Omul în derivă”, este şi mai sever. „Ar fi trebuit să-i scoatem pe comunişti în afara legii”, este de părere Panek, cel care la 17 noiembrie 1989 a organizat la Praga un marş studenţesc a cărui reprimare brutală a provocat proteste masive împotriva dictaturii.
Un alt fost disident, scenaristul Jiri Krizan, aminteşte unul dintre sloganurile emblemă ale revoluţiei: „Noi nu suntem ca ei!”. Acest slogan a catalizat determinarea cehilor de a spune lucrurilor pe nume şi de a-i arăta pe cei vinovaţi. „Nu se punea problema de răzbunare sau pedeapsă. Trebuia doar să-i arătăm cu degetul”, spune Krizan.
După 1989, numai câţiva lideri comunişti au fost „deranjaţi” de justiţie. Printre ei se numără fostul lider al filialei din Praga a partidului, Miroslav Stepan, condamnat în 1990 la doi ani şi jumătate închisoare pentru rolul avut în reprimarea manifestaţiilor ostile regimului, din 1988 şi 1989. Astăzi, el este consultant şi conduce o mică formaţiune de stânga, Partidul Comuniştilor Cehoslovaci.
„Este trist să vezi că ies la pensie, cu pensii microscopice, oamenii care au luptat toată viaţa lor pentru libertate şi care au suferit persecuţii, în timp ce torţionarii lor beneficiază de salarii şi compensaţii enorme”, constată Havel cu regret. În opinia lui, „reconstrucţia societăţii civile, total distruse în urmă cu zeci de ani, este dificilă şi dureroasă. M-am înşelat când am crezut că se va face mai repede”, mărturiseşte Havel, în vârstă de 73 de ani.
Panek îi împărtăşeşte opinia: „Se credea că euforia şi bunăvoinţa vor dura. A fost, bineînţeles, o iluzie naivă. Dar este adevărat că o situaţie similară se petrece şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est”.
Artizanii revoluţiei din 1989 consideră că, totuşi, principalele obiective au fost atinse. „Schimbarea către un stat democratic, statul de drept, libertatea civilă, respectarea drepturilor omului şi economia de piaţă, toate acestea s-au realizat, chiar dacă a fost mult mai complicat şi mult mai lent”, subliniază Havel. „Există puncte ce pot fi contestate, bineînţeles, dar nimeni nu poate spune că ne-am abandonat idealurile. Am făcut greşeli, este sigur, dar în acelaşi timp am evitat şi mai multe erori”, conchide artizanul Revoluţiei de catifea.
