„Ceea ce ne mai frământă în acest moment sunt monopolurile legale, iar recent toţi utilizatorii de muzică ambientală (magazine, restaurante, hoteluri etc) au fost afectaţi de triplarea practic a redevenţelor încasate de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR) pentru muzica ambientală difuzată”, a declarat agenţiei MEDIAFAX Alexandru Vlad, vicepreşedintele Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR).
Dacă până în 2011 un magazin de 15.000 de metri pătraţi (suprafaţa medie a unui hipermarket) plătea 1.270 de lei pe lună, acum plăteşte 3.600 de lei, adică 43.200 de lei pe an.
„Înmulţiţi 3.600 de lei cu 12 luni şi apoi cu numărul de magazine de suprafaţă mare construiţi în ultimii 10 ani, iar apoi intrebaţi-vă unde se duc banii respectivi”, a adăugat Vlad.
Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, spune că toţi banii încasaţi pentru muzica ambientală din magazine se duc către autori. Taxele se plătesc atât pentru muzica autohtonă, cât şi pentru cea străină.
„Banii pentru Madonna se duc către ea, iar cei pentru Michael Jackson către moştenitorii acestuia”, a completat Iorgulescu.
Alexandru Vlad a afirmat că magazinele plătesc drepturi de autor. „Se poate spune şi că Horia Moculescu, Marius Ţeicu sau Adrian Iorgulescu scumpesc mâncarea românilor”, a spus el.
Practic, cele peste 130 de hipermarketuri care funcţionau la sfârşitul anului trecut plătesc acum pentru muzică aproximativ 6 milioane de lei (peste 1,3 milioane de euro).
„Orice cost trebuie acoperit din activitatea curentă, iar acest lucru nu poate fi în niciun caz în beneficiul consumatorului. Legătura cu clientul este foarte simplă: orice comerciant încearcă, pe cât posibil, să-şi acopere costurile”, a afirmat reprezentantul AMRCR.
El a adăugat că, spre deosebire de alte state, legislaţia românească nu le permite magazinelor să negocieze cu compozitorii şi interpreţii care decid să se dezafilieze de la organismele de gestiune colectivă.
„Acest fapt lezează, în opinia mea, însuşi dreptul la asociere liberă, cât timp autorii operelor muzicale sunt obligaţi la o asociere forţată. Însăşi constituţionalitatea reglementărilor legale în cauză ar trebui temeinic analizată. Sumele pe care toţi membrii AMRCR le plătesc pentru muzica ambientală sunt foarte mari, în special cele datorate Uniunii Compozitorilor, ele fiind calculate în funcţie de suprafeţele de vânzare ale magazinelor. Având în vedere că avem de-a face cu un monopol, chiar daca este vorba de un monopol legal, credem ca un cuvânt greu ar trebui să-l aibă în această dispută şi Consiliul Concurenţei”, a afirmat Alexandru Vlad.
Adrian Iorgulescu a mai spus că triplarea redevenţelor a făcut obiectul unor negocieri şi că, oricum, sumele care se plăteau înainte erau derizorii.
Vicepreşedintele AMRCR afirmă că magazinele nu pot renunţa la muzica ambientală, care crează o atmosferă plăcută atât pentru clienţi, cât şi pentru angajaţi.
Sunt, însă, şi magazine care au renunţat la muzica ambientală.
„Preţul energiei a crescut, preţul alimentelor a crescut, drepturile de autor pentru muzica din magazine au crescut. Fiecare bănuţ în plus ajunge să se regăsească în preţurile de la raft. Cum, însă, salariile nu urmează aceeaşi traiectorie, ne străduim pe cât putem să ne protejăm clienţii prin preţuri cât mai bune, aşa că am preferat să nu mai dăm muzică în magazinele noastre”, explică Pawel Musial, director general al Profi Rom Food, care deţine reţeaua Profi.
Se apropie Crăciunul, aşa că doamnele mai în vârstă, care clatină nostalgic din cap prin magazine cu coşul în mână ascultând colindele lui Ştefan Hruşcă, trebuie să ştie că o parte din banii pe care îi plătesc în plus pentru mâncare ajung şi la el.
