Precedentele studii situau apariţia mamiferelor înainte de extincţia dinozaurilor şi a 70% din totalul speciilor de pe planeta noastră, cauzată, potrivit unei teorii acceptate de comunitatea ştiinţifică, de impactul cu un asteroid, care a bulversat climatul de pe Terra.
Cercetătorii s-au bazat pe cea mai mare bancă de date din lume, care combină trăsăturile genetice şi morfologice ale mai multor specii, pentru a reconstrui arborele genealogic al mamiferelor placentare, cea mai importantă ramură din această familie, din care fac parte peste 5.100 de specii.
Analizele genetice au lăsat să se înţeleagă că mamiferele erau deja un grup diversificat la sfârşitul cretacicului. De atunci, avântul lor s-ar fi produs la un moment situat între 200.000 de ani şi 400.000 de ani după dispariţia dinozaurilor.
„Analiza acestei uriaşe cantităţi de date arată faptul că specii precum rozătoarele şi primatele nu erau contemporane cu dinozaurii, ci descendente ale unui strămoş comun, un animal de talie mică, mâncător de insecte, care a apărut la puţin timp după dispariţia dinozaurilor”, a dezvăluit unul dintre autorii studiului, Maureen O’Leary, profesor de anatomie la Universitatea Stony Brook din New York şi cercetătoare la American Museum of Natural History.
„Este un moment situat cu 36 de milioane de ani mai târziu decât estimările bazate doar pe datele genetice”, afirmă Marcelo Weksler, paleontolog la Muzeul Nacional-UFRJ din Brazilia, unul dintre cei 23 de autori ai studiului, publicat în revista americană Science.
Pentru a urca înapoi pe firul istoriei până la strămoşul comun al mamiferelor – un animal care ar fi avut mărimea unui mic şobolan, avea un uter bicorn ca multe mamifere, un cortex cerebral cu circumvoluţiuni şi o placentă asemănătoare celei umane -, aceşti cercetători au colectat şi analizat caracteristicile fizice şi genetice provenind de la 86 de specii, dintre 40 sunt dispărute, dar cunoscute graţie fosilelor descoperite.
Savanţii au adunat circa 4.500 de trăsături, precum prezenţa sau absenţa aripilor, a dinţilor şi diversele tipuri de schelete, ca şi alte caracteristici morfolofice, pe care le-au combinat cu trăsăturile genetice.
Această bancă de date conţine de zece ori mai multe informaţii decât cele utilizate până acum pentru a studia istoria mamiferelor, au subliniat cercetătorii, precizând că banca este accesibilă publicului larg, pe internet, şi include peste 12.000 de ilustraţii (www.morphobank.org).
Astfel de studii îi vor ajuta pe oamenii de ştiinţă să răspundă la multe întrebări importante, precum cele care vizează maniera în care au reuşit mamiferele să supravieţuiască schimbărilor climatice din trecutul Terrei şi ce ar putea să însemne aceste lucruri în viitor, odată cu actuala încălzire a planetei.
Studiul a dezvăluit, totodată, că una dintre ramurile acestor mamifere, denumită Afrotheria, care include specii diverse, de la elefanţi la orycteropi, care trăiesc în zilele noastre în Africa, este de fapt originară de pe continentul american.
Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Arborele vieţii”, finanţat în principal de Academia americană de ştiinţe.
