Începând cu anul 2013, Ministerul Sănătăţii propune o remodelare a mecanismelor de finanţare şi de distribuire a FNUASS, pe baza redefinirii priorităţilor strategice de sănătate publică, atât între diferitele paliere ale asistenţei de sănătate (primară, secundară şi terţiară), cât şi între cele două tipuri de furnizori publici şi, respectiv, privaţi, se arată în document.
Astfel, Ministerul Sănătăţii susţine creşterea sumelor alocate pentru asistenţa primară (asigurată integral de furnizori privaţi) şi pentru cea ambulatorie (asigurată majoritar de furnizori privaţi), care pot asigura rezolvarea unei părţi importante dintre cazurile care sunt tratate astăzi în spitale, cu costuri mult mai reduse şi, în consecinţă, cu o creştere a eficienţei de utilizare fondurilor publice. Stimularea activităţii de asistenţă medicală primară şi ambulatorie, inclusiv prin introducerea de noi mecanisme suplimentare de finanţare (plata pe rezultat) va conduce la o dezvoltare a intervenţiilor preventive şi la o reducere a spitalizărilor nejustificate.
În paralel, se susţine o reechilibrare a decontării serviciilor din asistenţa spitalicească între furnizorii publici şi cei privaţi, în sensul în care sistemul spitalicesc privat trebuie să beneficieze de finanţare din fonduri publice doar în domeniile în care asistenţa spitalicească publică este temporar sau permanent deficitară sau este nereprezentată pe plan judeţean sau regional.
De asemenea, se are în vedere o stabilire diferenţiată a tarifului pe caz ponderat decontat de casele de asigurări de sănătate pentru servicii spitaliceşti, în funcţie de categoria în care se clasifică fiecare unitate releva documentul citat.
O astfel de abordare va permite aplicarea politicilor publice ale Ministerului Sănătăţii de consolidare a reţelei regionale de spitale de urgenţă, reţea care cuprinde 53 de unităţi spitaliceşti pe plan naţional şi care constituie nucleul strategic al sistemului spitalicesc din România. Aceste spitale sunt unităţile care asigură rezolvarea majorităţii cazurilor critice şi complexe şi trebuie să reprezinte priorităţi pentru sistemul de sănătate din punctul de vedere al finanţării din fonduri publice a serviciilor medicale, a investiţiilor şi a dotărilor materiale, precum şi din punctul de vedere al asigurării resurselor umane se arată în document.
Pentru asigurarea echilibrului financiar între veniturile şi costurile intervenţiilor medicale pentru aceste 53 de unităţi strategice spitaliceşti, Ministerul Sănătăţii va concentra resurse suplimentare prin programe de urgenţă pentru activităţi prioritare în domeniile terapiei intensive, a intervenţiilor terapeutice pentru cazurile de infarct miocardic acut, de traumă sau de accidente vasculare cerebrale ischemice acute, care vor asigura o creştere semnificativă a calităţii acestor servicii medicale, dar şi a eficacităţii intervenţiilor în aceste patologii critice pentru viaţa pacienţilor.
De asemenea, se are în vedere implementarea unor măsuri de audit clinic pentru cazurile rezolvate în spitale şi creşterea cazurilor rezolvate în spitalizarea de zi (tarif mediu 400 lei) cu scăderea concomitentă a numărului de cazuri rezolvate prin spitalizarea continue (tarif pe caz ponderat naţional 1.444 lei). Implementarea acestor măsuri asigură punerea în practică a principiilor care stau la baza sistemului de asigurări de sănătate relevă sursa citată.
Principiul egalităţii şi al solidarităţii sociale, evidenţiază că cetăţenii sănătoşi, care au posibilităţi financiare contribuie financiar pentru tratamentul celor bolnavi, urmând ca, atunci când şi aceştia vor fi bolnavi şi cu veniturile reduse, alţii să contribuie pentru acoperirea tratamentelor lor medicale.
Finanţând din FNUASS spitalele private, se reduc şansele celor cu venituri mici de a beneficia de servicii medicale de calitate.
În România, 80% dintre cetăţeni au venituri mici, care nu le permit să apeleze la servicii medicale private, iar doar 20% au veniturile necesare accesării serviciilor medicale private.
Ministerul Sănătăţii trebuie să implementeze măsuri care să poată să răspundă la întrebarea: „Pentru cine trebuie să finanţăm servicii medicale de calitate, pentru cei 20% care pot apela la asistenţa medicală spitalicească cu plata sau pentru cei care trebuie susţinuţi financiar pentru că fără acest ajutor sunt condamnaţi la moarte?”.
În condiţiile de criză financiară limitarea la priorităţi bine definite reprezintă o necesitate. Orice organizaţie îşi alocă resursele în raport de priorităţi.
În anul 2013, prioritatea numărul unu a Ministerului Sănătăţii o reprezintă creşterea finanţării serviciilor publice de sănătate în scopul creşterii calităţii acestora şi sporirii gradului de satisfacţie declarată a pacienţilor.
Nu este echitabil ca din FNUASS, constituit din contribuţia tuturor cetăţenilor, unii să obţină profit, iar alţii să nu îşi poată acoperi cheltuielile de funcţionare.
În document se mai arată că sunt tot mai mulţi cei care nu mai apelează la serviciile medicale din sistemul public de sănătate, care îl abandonează. Abandonul sistemului public de sănătate de către tot mai mulţi cetăţeni este un prim pas. Pasul următor este restrângerea finanţării sistemului public datorită imposibilităţii de achitare a obligaţiilor de plată. De aici urmează un scenariu catastrofic, care poate duce în final la prăbuşirea şi destructurarea sistemului public de sănătate.
Experienţa internaţională arată că ţările cu sistemele publice de sănătate puternice sunt şi cele care asigură o foarte bună sănătate populaţiei, în timp ce statele care se bazează în principal pe sistemul privat (cazul SUA este definitoriu) cheltuie enorm şi au rezultate dezamăgitoare pentru sănătatea populaţiei.
Dacă pentru SUA inexistenţa unui sistem public de sănătate cuprinzător şi accesibil pentru toată populaţia este o gravă, importantă şi foarte dezbătută problemă, pentru o ţară ca România prăbuşirea sistemului public de sănătate ar fi echivalent cu un dezastru, nu atât pentru cei puţini care au bani pentru asistenţa medicală privată, cât pentru cei foarte mulţi care nu îşi permit alternative la asistenţa medicală publică punctează documentul.
Măsurile propuse sunt considerate de MS ca un prim, dar esenţial pas în revitalizarea sistemului public spitalicesc şi, consecutiv, a întregului sistem public de sănătate din România.
