de Octavian Bădescu
Romanii sunt ai României sau România este a românilor?
Dincolo de evidentul raspuns logic, raspunsul la aceasta intrebare se gaseste si in Biblie, unde Dumnezeu, in ziua a 6-a spune:
“Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”
Se mai spune acolo ca, dupa ce a creat pe om, Dumnezeu a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ. Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.”
Este deci evident (si de aici) ca Romania este (sau ar trebui sa fie) a romanilor, iar intentia Domnului a fost sa ofere un acces TUTUROR la asa-numitele “resurse naturale brute”, bineinteles contra resurselor de “TIMP” si “EFORT” ale oamenilor – “cu truda iti vei lua hrana din Pamant”, se pune in Geneza.
Dar care sunt aceste resurse ale romanilor?
Orientativ, fiecarui roman, indiferent de varsta, ii revin (ca resurse naturale brute) cam 1,2 ha din teritorul Romaniei, mai precis: cca 4.500 mp de teren arabil, cca 4.000 mp de pasuni si pajisti care pot hrani animalele, 3.400 mp de paduri, cu tot cu salbaticiuni, 120 mp de suprafata de lacuri, rauri si izvoare, 500 mp de mare, toate cu tot cu pesti si cu ceea ce mai e sub fundul marii, cu ceea ce e in maruntaiele pamantului – titei, gaze, resurse minerale, infrastructura solului si subsolului, cate cca 4 m de drumuri.
Plus propriul TIMP – cate 1.440 de minute zilnic pentru fiecare, cu rezervele de cunoastere, capacitate fizica, abilitati, competente…
Plus elementele de CAPITAL, de natura transformata deja cu timp, cu munca.
Contrar discursurilor triumfaliste ale actualilor guvernanti, cu toate aceste resurse, Romania nu a evoluat bine.
In ultimii 15-20 de ani, atat Produsul Intern Brut, cat si salariile si pensiile medii – toate au crescut intr-un ritm inferior cresterii volumului de bani din economie si – normal – inferior cresterii preturilor. Taxele insa au crescut mai mult. Oamenii sunt mai indatorati si datoria publica a crescut mult mai rapid, multiplicandu-se de 10 ori! Euro si dolarul s-au scumpit, iar dobanzile deponentilor au pierdut din valoare. Nici cei cu investitii in actiuni sau in imobiliare nu au castigat proportional cu cresterea preturilor, singurul activ care si-a pastrat peste acest timp, per global, puterea de cumparare fiind aurul.
Deci majoritatii romanilor i s-a furat din puterea reala de cumparare, aflata intr-o scadere graduala si continua. Cifrele nu mint.
De asemenea, cu toate aceste resurse anterior mentionate, PIB este de numai 320 de miliarde de euro, adica 16.000 euro anual per cetatean, 1.300 euro / luna. Pai cred ca si numai din inchirierea teritoriului si ar fi trebuit sa obtinem mai mult.
PIB-ul Marii Britanii – o tara cam cu aceeasi suprafata cu a Romaniei, este de 10 ori mai mare. Al Japoniei – o tara mai mare – tot cam asa. PIB-ul Olandei / m2 este de cca 20 de ori mai mare.
PIB-ul Maltei – o tara fara resurse – de 40 de ori mai mare. Cel al Singapore este mai mare de 400 de ori daca raportam la suprafata si de 5 ori mai mare daca raportam la populatie.
Mai aproape de noi – PIB-urile Ungariei, atat per locuitor, cat si per mp, sunt cu 10, respectiv 50% mai mari ca ale Romaniei.
Concluzia este una singura: ca romani, suntem departe de ne a maximiza, in beneficiul nostru, valoarea resurselor, mai ales a celor naturale si de capital real, de infrastructura!
Bogatia este fie cantitatea de capital per locuitor (averea neta), fie cantitatea de timp liber / locuitor, nu numai mediile fiind importante, ci si situatia fiecarui roman in parte.
Masura performantei factorului politic este – pana la urma – imbunatatirea acestor indicatori, adica maximizarea valorii, pentru un numar cat mai mare de oameni.
Maximizarea valorii se face prin utilizarea inteligenta si curajoasa a instrumentelor de lucru denumite “politica monetara”, “politica fiscala” si “politica reglementativa”, pentru a facilita atingerea obiectivelor de dezvoltare, de crestere a ofertei, a competitiei si de echitate.
Deocamdata, prin maniera in care utilizeaza aceste 3 instrumente, conducerea politica nu lucreaza in avantajul majoritatii romanilor.