„E foarte greu să încep acest mesaj…E foarte greu să îmi găsesc cuvintele să exprim ce simt, ce trăiesc, ce doare cel mai tare, ce regret cel mai mult! Să spun „condoleanțe” pentru cei care mor pe dinăuntru pentru că le-au murit oameni dragi în Colectiv mi se pare că e prea, mult prea puțin. Să vă descriu ce se simte cu cătușele la mâini (mâinile acelea care semnau „ca primarul”, ca să mă folosesc de ironia unora) e imposibil! Să caut cuvinte care să mă scuze, să mă explice, să mă scoată nevinovat, mi se pare ca nu e rolul meu! Sunt alții mai îndreptățiți să stabilească adevărul, pe bază legii și a dovezilor.
Eu nu pot decât să încerc să înțeleg ce mi se întâmplă și mai ales de ce! Știu că bunul Dumnezeu nu ne dă pedepse, ci lecții din care să învățăm. Totul se întâmplă cu un scop, iar eu am să fac tot ce pot eu, ca om, să aflu ce am de învățat din asta. Am să fac asta alături de familia mea și de oamenii care mi-au rămas aproape în toate aceste momente. Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că i-a trimis în viața mea și le sunt lor recunoscător cu tot sufletul.
