Discutabile sunt proiecte precum hidrocentrala de la Tarniţa, cu costuri estimate la 1,1 miliarde de euro, şi reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, care ar înghiţi 6,4 miliarde de euro. Toate sunt considerate strategice la nivel guvernamental.
În câțiva ani, după 2018, există riscul ca unele termocentrale să fie închise, deoarece Uniunea Europeană nu mai acceptă pierderile pentru că le consideră ajutor de stat. La ultimele discuţii cu FMI, finanţatorii internaţionali au insistat pentru restructurarea şi eficientizarea complexurilor energetice Oltenia şi Hunedoara, ambele cu pierderi mari.
Şi, înainte de a da drumul la proiecte de miliarde de euro, ar fi nevoie de o reaşezare a capacităţilor existente.
Studiul realizat de BCR arată că există un necesar „major” de investiții pentru unitatea 1 de la Cernavodă. De asemenea, o serie de hidrocentrale ar trebui refăcute şi, cel mai important, ar fi nevoie de noi unități pe cărbune care au avantajul că pot echilibra sistemul energetic. Sectorul s-ar putea consolida și eficientiza prin fuziuni și preluări în jurul marilor producători.
Ineficienţa societăţilor de stat din acest moment se vede foarte mult în facturile plătite. Sunt plăţi mari care nu ţin de producţie. Mai puţin de o treime din preţul plătit este reprezentat de costul efectiv al energiei.
