În ‘timpul universal coordonat’ (UTC), numit şi eronat GMT, trecerea între 30 iunie şi 1 iulie se va face nu ca de oicei, la 23.59 de minute şi 59 de secunde, ci la 23.59 de minute şi 60 de secunde.
Înainte de 1972, ‘timpul era dat de astronomie. Pentru a şti ora, se lua în considerare poziţia unui astru, Soarele sau alte corpuri celeste’ faţă de Pământ, spune Noel Dimarcq, directorul laboratorului Syrte (Sisteme de referinţă timp-spaţiu) de la Observatorul din Paris.
‘Astăzi, timpul este construit, stabilit şi măsurat cu ajutorul ceasurilor atomice care sunt infinit mai stabile decât timpul astronomic’, declară el AFP.
Parcul mondial care cuprinde câteva sute de ceasuri utilizate la stabilirea Timpului atomic internaţional (TAI) măsoară modificările interne ce intervin în atomii de cesiu şi permit ‘împărţirea unei secunde în aproape 10 miliarde de mici gradaţii’.
Dacă TAI este ‘o scară a timpului continuă’, timpul dat de ‘ceasul Pământului’ este mai puţin uniform. Rotaţia planetei este supusă multor întâmplări, cum ar fi mareele, legate de efectele Lunii, variaţiile vânturilor, etc. Astfel, o rotaţie a Pământului în jurul lui însuşi este în august mai scurtă cu una la două milisecunde decât o rotaţie efectuată în februarie.
‘Timpul dat de orientarea Pământului sfârşeşte prin a devia de la timpul atomic. Pentru a evita ca diferenţa dintre cele două să nu fie prea mare, comunitatea internaţională – printre care Serviciul internaţional penru rotaţia terestră şi sisteme de referinţă (IERS) din cadrul Syrte – a decis să adauge o secundă la UTC, explică Noel Dimarcq.
De fiecare dată când diferenţa se apropie de 0,9 secunde, IERS intră în acţiune şi anunţă faimoasa ‘secundă intercalară’, aplicată numai pe 31 decembrie sau 30 iunie. Un asemenea eveniment este prin definiţie neregulat ca şi rotaţia Pământului. De exemplu, ultimul a avut loc pe 31 decembrie 2008, iar pe 30 iunie se va adăuga a 25-a secundă la timpul universal de la introducerea acestui sistem.
Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru nu va însemna mare lucru. Însă sistemele de înaltă precizie, cum ar fi sateliţii sau unele reţele informatice, trebuie să ţină seama de acest ‘salt de secundă’ dacă nu vor să provoace un decalaj potenţial catastrofal. Este de altfel motivul pentru care nu se programează nicio lansare de rachetă în astfel de zi, un decalaj chiar şi atât de mic putând da peste cap calculele.
Considerând că această secundă intercalară duce la perturbări şi erori, unele ţări şi firme cer abolirea ei şi respectarea strictă a timpului atomic. Este cazul sistemului de geolocalizare american GPS care, contrar omologului său rus Glonass, nu mai foloseşte secundele intercalare din 1980. Însă GPS adaugă secundele care lipsesc faţă de UTC în semnalul pe care-l trimite la sol, mai spune Noel Dimarcq, care consideră că ‘există două moduri de a corecta, înainte sau după’.
