Republica Democrată Germană era un adevărat stat comunist, dar se deosebea radical de România care, şi ea, era un adevărat stat comunist. În timp ce în RDG erau lumină, căldură, programe variate la televizor şi o mulţime de supermarketuri bine aprovizionate, în România, întunericul, frigul, reducerea programului de televiziune doar la două ore pe zi şi penuria alimentară deveniseră obişnuinţe.
Existenţa RDG a dovedit că nu trebuie caracterizat comunismul prin ceea ce părea el a fi în România, adică o viaţă materială mizerabilă, în care procurarea unui kilogram de carne sau a unui pachet de unt se transforma într-un adevărat scop al vieţii şi unde era apă caldă doar câteva ore pe săptămână. Comuniştii germani au înţeles că puterea lor nu stătea în îndobitocirea şi controlul prin frig şi foame a cetăţeanului, ci în crearea unui climat în care omul să se simtă permanent dominat de o forţă care, deşi omniprezentă, este difuză, deşi este intransigentă, poate avea capricii, deşi uneori este atrăgătoare, de mai multe ori devine respingătoare, deşi este îngăduitoare cu unii, poate fi extrem de violentă cu alţii. Această forţă este politicul. În Germania comunistă – spre deosebire de România, unde politicul era primitiv şi agramat, împănat cu lozici patriotarde de la tribuna congreselor de partid -, politicul era răspândit ca un smog dens şi apăsător sub aparenţa unei “democraţii de tip nou”, unde demagogia era atât de sofisticată, încât era organizat până şi un sindicat al gospodinelor, iar pasiunea sovietică pentru culoarea roşie era înlocuită cu albastrul cravatelor de pionieri.
După douăzeci de ani de “libertate” şi în plină campanie electorală prezidenţială, România seamănă izbitor cu ceea ce, cu douăzeci de ani în urmă, era Republica Democrată Germană. Nu am reuşit să fim eficienţi şi disciplinaţi ca nemţii – fie ei şi comunişti -, dar am urmat ad literam modelul lor. Băieţii deştepţi de la Alro ne dau curent să luminăm al giorno mall-urile, avem televiziune 24 din 24, avem chiar maşini mai bune decât Trabanturile lor şi, deşi n-am ajuns să egalăm venitul pe cap de locuitor al RDG-ului, tot avem ceva ca să ne bucurăm de supermarketuri. Peste toate acestea s-a aşternut însă, apăsător şi sufocant, smogul dens al politicului.
Conducerile de după 1990 au înţeles importanţa politicului pentru menţinerea puterii lor şi pentru realizarea propriilor interese. Politicul a devenit a doua natură a României, un mediu în care întrega populaţie trăieşte ca într-un imens acvariu oxigenat prin pompa propagandelor de partid cu promisiuni la promisiuni. De politică depinde viaţa personală, viaţa colectivelor profesionale şi locale, viaţa mediului de afaceri, viaţa şi orientarea mass-media. Apartenenţa la partide sau intrarea în sfera de interes a partidelor sunt condiţii sine qua non pentru succesul profesional sau pentru accesul la business.
Economia şi-a pierdut rolul societar, devenind în mod exclusiv un instrument de finanţare a politicului, iar bugetul s-a transformat dintr-un instrument modern de politică economică într-un instrument primitiv de recompensare şi atragere a clientelei politice.
Politicul a devenit în România atât de determinant pentru echilibrul economic şi social, încât o criză politică – precum cea pe care o traversăm în prezent – poate avea efecte mai grave pentru viaţa cetăţeanului chiar decât criza internaţională.
Raportul clasic de reciprocitate dintre economic şi politic a fost pervertit în România de interesele celor care fac politică nu pentru politică, adică pentru interesul general, ci pentru propriul lor interes, înlocuind ştiinţa şi abilitatea de a face business cu ştiinţa şi abilitatea de a-şi ocupa în politică un loc din care pot subordona economia politicului, prin înlocuirea relaţiilor contractuale corecte cu relaţii clientelare ilegale.
Excesul de politică a cauzat în RDG dispariţia Zidului Berlinului. La noi riscă să construiască un zid care ne va izola şi mai mult de Uniunea Europeană, căci, deocamdată, România este un fel de RDG al acesteia.
> Mircea Coşea este profesor universitar şi are un doctorat în ştiinţe economice. A fost deputat în Parlamentul României şi membru al Parlamentului European.
