Precauţia este bună. Ea este produsul prevederii şi al responsabilităţii. Şi în sine o astfel de atitudine ţine de ceea ce am putea numi bună guvernare. Desigur, toate acestea sunt valabile doar atunci când avem de a face cu un interlocutor onest.
Dar de ce acestă precauţie să ne ducă neapărat la un nou accord cu FMI? Este bine să ştii şi tu şi să ştie şi alţii că ai undeva 3,6 miliarde de euro la care poţi apela în caz de nevoie şi că pentru asta eşti şi obligat să îţi faci temele privind arieratele.
Dar de ce aceşti bani nu ar fi fost obţinuţi dintr-o privatizare şi puşi într-un cont la care să se apeleze când este nevoie şi între timp să lucrăm la reducerea arieratelor din proprie iniţiativă.
Privatizarea este o parte a reformei începute acum 20 de ani. Este esenţa ei. În sistemul din care am plecat proprietatea statului asupra economiei avea o motivaţie ideologică superioară oricărei gândiri economice – proprietatea asupra mijloacelor de producţie asigura clasei muncitoare mijloacele de conduce societatea spre viitorul ideal – iar această proprietate se exercita prin intermediul statului (mai bine zis a partidului-stat) – gândirea economică doar trebuia să se moduleze pornind de la această axiomă.
După ce am desfiinţat partidul-stat şi am ieşit de pe drumul revoluţiei socialiste spre visul de aur al umanităţii am rămas cu o economie etatizată. În 1990 am pornit de la un grad de etatizare al economiei foarte mare pe care între timp l-am redus prin iniţiativa privată şi prin mica privatizăre şi cele câteva mari privatizări.
Marea privatizare nu a fost pe placul niciunui guvern român din ultimii 20 de ani – indiferent de culoarea lui politică. Fără ca această alegere să aibe la bază vreo axiomă anume. Dacă îi ceri unui prim ministru român să îşi motiveze alegerea de a menţine o anumită mare companie în proprietate de stat nu va şti ce să răspundă – sau mai rău va răspunde că aşa fac şi alţii sau că aşa a moştenit, în orice caz, nu ţi va da un argument care să te facă să spui: da, uite un beneficiu.
Citește mai departe comentariul lui Mircea Marin pe Standard.ro
