Cei circa 2,5 milioane de alegători moldoveni din această fostă republică sovietică vorbitoare de limbă română au de ales între opt partide. În afară de Partidul Comuniştilor (PCRM), patru partide de opoziţie au şanse să treacă de pragul electoral de 5% şi să intre în Parlament. Potrivit analiştilor şi sondajelor, comuniştii vor avea cele mai multe voturi, dar nu destule pentru a desemna singuri preşedintele ţării, funcţie din care Voronin trebuie să se retragă după două mandate, între 2001 şi 2009.
La scrutinul din 5 aprilie, PCRM obţinuse aproape 50% din voturi, provocând manifestaţii spontane două zile mai târziu, care au degenerat în violenţe soldate cu devastarea Parlamentului şi Preşedinţiei, fără ca poliţia să intervină.
Dacă o repetare a violenţelor pare puţin probabilă, riscul perpetuării blocajului este cât se poate de real, având în vedere că ţara este divizată între un tineret urban ostil puterii şi o populaţie rurală în vârstă fidelă comuniştilor. „Această diviziune există şi va mai exista mult timp, totul va depinde de eforturile elitei politice pentru a o acoperi”, explică Igor Boţan, care conduce Asociaţia pentru democraţie participativă.
O coaliţie postelectorală pare inevitabilă, iar PC a făcut un pas în această direcţie declarându-se, în cele din urmă, favorabil unei alianţe cu opozanţii săi, cu anumite condiţii. Un asemenea gest se impunea, cu atât mai mult cu cât partidul a fost slăbit de plecarea fostului preşedinte al Parlamentrului, comunistul reformator Marian Lupu, care s-a alăturat Partidului Democrat şi doreşte o amplă coaliţie. „PCRM înţelege că popularitatea sa este în scădere şi că o ieşire din criză nu poate avea loc fără o coaliţie. În cele din urmă, toate partidele vor recunoaşte acest lucru”, apreciază Boţan.
După o campanie foarte activă şi numeroase dezbateri televizate, cele trei partide de opoziţie resping însă în continuare orice dialog cu comuniştii sau cu partidul lui Lupu. Totuşi, un compromis politic pare necesar în această ţară, considerată cea mai săracă din Europa şi care se confruntă cu efectele crizei economice mondiale.
„Capacităţile financiare ale Moldovei – plata salariilor, pensiilor, ajutoarelor, datoria externă – nu vor fi asigurate decât dacă Parlamentul funcţionează, este ales preşedintele şi se formează guvernul în cel mult o lună”, a avertizat premierul Zinaida Greceanîi.
Nici miza diplomatică a scrutinului nu este mai mică. Deşi toate partidele se declară în favoarea integrării europene, comuniştii au optat pentru o linie prorusă tot mai pronunţată. Mai mult, Chişinăul acuză România, membră UE şi calea de intrare în Europa pentru numeroşi moldoveni, că a fost implicată în proteste, ceea ce a antrenat relaţii glaciale între cele două ţări cu limbă şi istorie comune. Preşedintele român Traian Băsescu a turnat gaz pe foc, exprimându-şi speranţa că „opoziţia actualului guvern va obţine un rezultat mai bun după 29 iulie”.
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) va desfăşura circa 200 de observatori pentru acest scrutin şi a remarcat deja că mai rămân de făcut progrese pentru a garanta transparenţa procesului electoral. „Pentru a depăşi evidenta lipsă de încredere între forţele politice şi în rândul populaţiei, este absolut vital să se aducă ameliorări suplimentare procesului electoral”, a apreciat luni coordonatorul misiunii, Petros Efthymiou.
România ţine pumnii opoziţiei
România speră într-un rezultat bun pentru opoziţia proeuropeană la alegerile de miercuri, deşi autorităţile de la Bucureşti sunt prudente, nedorind să provoace din nou furia preşedintelui în exerciţiu, Voronin, comentează agenţia franceză într-un alt material.
„Sperăm că alegerile moldovene vor fi libere, corecte şi democratice”, a declarat pentru AFP secretarul de stat în Ministerul de Externe Bogdan Mazuru. „Ca ţară care doreşte să se apropie de Uniunea Europeană, Moldova trebuie să respecte normele europene şi principiile de bună vecinătate”, a adăugat el.
Relaţiile dintre cele două ţări sunt la cel mai scăzut nivel după ce Chişinăul a acuzat Bucureştiul că a fost implicat în protestele violente din Moldova de după alegerile din 5 aprilie. Declaraţiile războinice ale lui Voronin au fost urmate de gesturi la fel de puternice, de la expulzarea ambasadorului român la Chişinău la introducerea vizelor pentru cetăţenii români.
Fără a vorbi deschis despre victoria opoziţiei, la începutul lunii iulie, preşedintele român Traian Băsescu îşi exprimase speranţa că opozanţii regimului actual vor obţine un rezultat mai bun, ceea ce ar permite relaţiilor dintre cele două ţări „să revină la normal”. Replica autorităţile moldovene nu a întârziat, Chişinăul cerând ţării vecine să „pună capăt practicilor de ingerinţă în afacerile interne ale Republicii Moldova”.
Deşi prudenţa este cuvântul de ordine la Bucureşti, interesul României pentru acest scrutin este totuşi ridicat, configuraţia noului Parlament care va desemna viitorul şef al statului, urmând să determine cursul relaţiilor bilaterale într-o perioadă crucială, consideră analiştii.
„Interesul României este de a vedea Moldova debarasându-se de actualul regim, care îi este ostil”, rezumă într-un interviu pentru AFP directorul Centrului român pentru politici europene (CRPE), Cristian Ghinea.
Totuşi, deşi mulţi naţionalişti consideră încă Moldova pământ românesc şi visează la o reuniunificare cu fraţii de dincolo de Prut, România se apără de orice ambiţii teritoriale şi dă asigurări că ambiţia sa este de a vedea ţara vecină în UE. „Unificarea celor ţări în interiorul UE ar vindeca o rană istorică” provocată de pactul germano-sovietic din 1939, care a anexat Basarabia Uniunii Sovietice, subliniază analistul citat de AFP.
Mai pesimist, Dungaciu crede că Partidul Comuniştilor va continua să facă jocurile după alegeri şi că nucleul actualei puteri se va menţine. „Poate va exista o schimbare la nivel de declaraţii, dar lucrurile nu se vor schimba în mod radical”, preconizează el.
