Și va rămâne așa atâta timp cât legislația fiscală prevede ca, în cazul în care contribuabilul nu își plătește la timp taxele și impozitele, să i se calculeze automat dobânzi și penalități de întârziere, lucru care nu este valabil și în relația inversă. Astfel, atunci când statul întârzie să vireze unei firme sumele pe care i le datorează, nu plătește nicio penalitate și nicio dobândă decât dacă acea firmă dă în judecată ANAF și obține câștig de cauză la toate instanțele.
Abia după ce obține câștig de cauză, contribuabilul își primește banii înapoi, cu penalitățile de întârziere aferente.
Recent, statul a mai pierdut un proces pe această speță cu un contribuabil care nu a făcut decât să-și ceară drepturile.
Acum câteva luni, o companie a cerut Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) dobânzi de întârziere pentru niște sume pe care i le datora. „Răspunsul Fiscului a fost unul năucitor: respinge cererea pe motiv că ei nu au avut suficient personal să facă controalele în termenul legal”, relatează, pe contul său de Facebook, avocatul specializat în fiscalitate Gabriel Biriș, partener al casei de avocatură Biriș Goran, care a reprezentat această companie în procesul cu statul.
A urmat apoi un proces, în urma căruia Curtea de Apel București a admis cererea firmei și a dispus plata dobânzilor de întârziere de către ANAF. Este vorba de o sumă de aproape 10 milioane de lei, după cum precizează avocatul.
Acesta se așteaptă ca Fiscul să facă recurs. „Vor fi cheltuiți inutil alți bani publici, iar un contribuabil onest va fi frustrat încă și mai mult. Recurs inutil, cazul fiind extrem de clar, atât în drept, cât și în fapt (expertiza stabilind chiar o sumă mai mare decât cea cerută)”, descrie Gabriel Biriș implicațiile situației.
Totuși, statul are ceva de câștigat din lungirea procesului. Potrivit avocatului citat, „statul va câștiga, însă, faptul că se folosește de banii contribuabilului încă un an, fără dobândă”.
De altfel, Gabriel Biriș este un susținător al principiului conform căruia drepturile contribuabilului să nu mai fie acordate la cerere, ci automat: „De ce sa trebuie să cerem dobânzile, de ce să nu fie plătite automat, odată cu principalul?”. Biriș a depus un amendament în acest sens la Codul de procedură fiscală, care, însă, nu a fost adoptat.
Un răspuns retoric la această întrebare retorică este următorul: „Pentru că, probabil, legiuitorul crede că e normal ca statul să își poată abuza cetățenii de pe urma cărora de fapt trăiește…”
