Mihai Barsan

NATO încearcă să garanteze un viitor sigur Afganistanului după 2014

afganistan, ASIGURARE, NATO

Aproximativ 50 de lideri vor lua loc în Centrul Congreselor din Chicago, alături de preşedintele american, Barack Obama, care a reafirmat duminică ‘hotărârea’ tuturor de ‘a finaliza’ misiunea, în pofida impopularităţii conflictului afgan.

Acest mesaj de unitate a fost însuşit duminică, fiecare din cei 28 de membri ai NATO căutând să diminueze impactul deciziei noului preşedinte francez, François Hollande, de a-şi retrage trupele combatante până la sfârşitul lui 2012, cu doi ani înainte de termenul fixat de NATO în 2010.

 

Generalul american John Allen, comandantul forţelor NATO din Afganistan (ISAF), a menţionat că această retragere nu va aduce după sine ‘o deteriorare a securităţii’ în regiunea Kapisa (est) aflată sub controlul francez.

 

Pe viitor, prioritatea NATO este să se asigure că va lăsa un Afganistan stabilizat, dacă este imposibil să fie prosper şi mai sigur, a cărui armată să poată preveni o eventuală revenire a talibanilor la putere.

 

În acest scop, aliaţii trebuie să se angajeze să continue misiunile de instruire şi consultanţă şi să garanteze nevoile de finanţare a forţelor de securitate la nivelul de 4,1 miliarde de dolari anual cu începere din 2015. Statele Unite vor contribui cu mai mult de jumătate din această sumă, iar Kabulul cu 500 de milioane de dolari, astfel încât 1,3 miliarde vor fi repartizate între celelalte ţări. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, s-a arătat duminică încrezător că aceste obiective vor fi atinse.

 

Un alt punct sensibil îl reprezintă chestiunea redeschiderii drumurilor pakistaneze pentru convoaiele NATO, blocată din cauza taxelor impuse de Islamabad, considerate ‘inacceptabile’ de către Statele Unite.

 

Circa 50 de ţări sunt în momentul de faţă prezente în Afganistan, în cadrul trupelor ISAF, cu mijloace inegale. Din totalul de 130.000 de militari, 90.000 sunt americani, 9.500 britanici, 4.700 germani, în timp ce Mongolia, Tonga, Austria şi Luxemburgul au trimis numai câteva zeci de persoane. Unele ţări, cum ar fi Canada şi Olanda, nu mai au desfăşurate trupe combatante.

Ultimele Articole