Este uimitoare candoarea cu care unii intelectuali admiraţi şi influenţi participă la amplificarea confuziei din viaţa publică. Istoricul Neagu Djuvara a cerut preşedintelui, într-o scrisoare deschisă publicată în România Liberă, „să dezlănţuie, în sfârşit, Justiţia” împotriva celor vinovaţi de crime politice, scrie Deutsche Welle.
El se referă la cei care ar fi responsabili de crimele comise în decembrie 1989 şi dintre care nu ar putea să lipsească liderul Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu.
Neagu Djuvara reia de fapt scrisoarea deschisă, publicată în Academia Caţavencu, în noiembrie 2010, în care făcea referire la declaraţiile lui Traian Băsescu din cadrul dezbaterii cu contracandidaţii săi, Crin Antonescu şi Mircea Geoană.
Traian Băsescu spusese atunci că este inadmisibil ca, după 20 de la Revoluţie, să nu se fi deschis nici un proces împotriva marii manipulări din Decembrie. Neagu Djuvara mărturiseşte că i-a sărit inima în piept căci ”era primul preşedinte sau candidat la preşedinţie care îndrăznea să spună acest adevăr tăinuit”.
După un an de mandat, în noiembrie 2010, Neagu Djuvara îi reamintea preşedintelui promisiunea din campanie, cerându-i să declanşeze investigaţiile judiciare la care făcuse trimitere aluziv. Dar istoricul pare astăzi încredinţat că apelul său de acum un an şi ceva rămâne actual şi de aceea îl reeditează fără să adauge mai nimic la scrisoarea iniţială.
Termenele de prescriere s-au împlinit
Dacă ar fi procedat ca de obiecei potrivit rigorilor profesiunii sale, verificându-şi sursele şi supunându-le unor prealabile evaluări critice, Neagu Djuvara nu ar fi comis această eroare. Căci „dezlănţuirea” Justiţiei nu mai este acum posibilă decât în sens moral. Potrivit dreptului penal românesc, mai indulgent decât oriunde în altă parte, infracţiunea de omor, inclusiv în formele sale cele mai grave, se prescrie după 15 ani de la comiterea ei.
Aşadar, crimele comise la adăpostul confuziei şi terorii în decembrie 1989 au avut ca termen de prescriere luna decembrie a anului 2004. Nici un alt proces în afara celor deja începute nu s-ar mai putea deschide acum.
În cazul celor care au fost instrumentate este, într-adevăr, posibil să vorbim de prelungirea termenului de prescriere, căci, odată urmărirea penală declanşată, curgerea termenului se întrerupe. Dar chiar şi în aceste cazuri, termenul de prescriere nu poate fi prelungit la infinit, Codul penal stabilind un termen egal cu o dată şi jumătate din termenul iniţial, aşadar în cazurile cele mai grave de 22 de ani şi jumătate.
Într-adevăr, anul acesta s-ar mai putea, pur teoretic, pronunţa sentinţe de condamnare, căci după aceea ar interveni şi prescrierea extinctivă maximă de care am vorbit. Nu este însă deloc limpede cine s-ar înscrie în acest termen, căci încadrările juridice au fost făcute dinadins alandala ca să compromită orice investigaţie. Generalul Voinea, care a condus aceste anchete vreme îndelungată, este principalul vinovat pentru compromiterea dosarelor. Şi, culmea, tot el a fost elogiat de cei care nu au înţeles bine ce se petrece.
Dosarele Revoluţiei au fost compromise
Cea mai bine informată persoană în această privinţă, procurorul general Laura Codruţa Kövesi, explica în septembrie 2009 de ce procesele nu mai pot fi reluate:
”În aceste dosare, spunea procurorul general, s-a lucrat cu multe vicii de procedură. S-a început urmărirea penală faţă de persoane decedate, s-a început urmărirea penală pentru fapte care nu existau în Codul Penal la momentul la care s-au comis ele, s-a început urmărirea penală faţă de diverse persoane şi ele au fost audiate ca martori. Şi exemplele ar putea continua. Am şi cerut un control din partea CSM, care a confirmat toate aceste nereguli. Este motivul pentru care am şi cerut revocarea din funcţie a domnului procuror Voinea. Dacă ar fi existat o voinţă foarte mare din partea domnului procuror Voinea să soluţioneze aceste dosare, cred că le-ar fi putut soluţiona, pentru că din 2006-2008 i-am oferit tot ce a avut nevoie din punct de vedere material şi logistic.”
Ulterior însă Preşedintele Traian Băsescu avea să ceară reîncadrarea generalului procuror Voinea, provocând o nouă confuzie pe care urmărea să o exploateze în campania electorală. Şi după cum am văzut din scrisoarea deschisă a lui Neagu Djuvara, el a reuşit pe deplin.
Este regretabil că istoricul Neagu Djuvara nu a înţeles că, după manipularea din decembrie 1989, cea mai mare manipulare a fost exact aceea legată de dosarele Revoluţiei. Dar poate că aceasta din urmă e o manipulare mai mare decât prima, căci este menită să acopere definitiv urmele celei dintâi cu aparenţa pasiunii pentru adevăr şi justiţie.
Au fost destui cei cărora, asemenea lui Neagu Djuvara, le-a sărit inima în piept atunci când au auzit că e pe cale să fie adoptată o lege care anulează prescripţia în caz de omor. Legea a fost elaborată de Sever Voinescu şi Monica Macovei şi toţi ziariştii au întrebat dacă iniţiativa lor are legătură cu dosarele Revoluţiei. Monica Macovei, deşi a simţit speranţa încordată care stătea în întrebare, a avut tăria să admită că propunerea legislativă are în vedere reformarea Codului penal cu privire la viitor.
Totuşi, dacă această propunere legislativă va fi adoptată (urmează să primească votul final la Camera Deputaţilor), ea s-ar răsfrânge teoretic şi asupra crimelor din trecut la care nu a intervenit la momentul adoptării termenul de prescriere, inclusiv termenul lărgit de 22 de ani şi jumătate.
E o posibilitate de care profesioniştii domeniului se feresc să vorbească, căci, aşa cum a spus Laura Codruţa Kövesi, ”în nici unul dintre aceste dosare nu este începută urmărirea penală şi în nici unul nu avem practic nici un învinuit”.
În aceste împrejurări reluarea subiectului la fel ca în 2009 are pesemne acelaşi scop electoral şi nu face decât să amplifice marea manipulare.
