În urma inspecţiei, auditorul se apucă de calcule, fie că foloseşte un breviar sau un soft. Rezultă consumul energetic pentru încălzirea spaţiului şi apei calde, dar şi cel de electricitate. Se analizează şi gradul de ventilaţie şi emisiile de dioxid de carbon.
Se dă apoi o notă şi se plaseză în clasa energetică corespunzătoare. Acestea sunt de la A la J, calificativul A fiind cel mai bun, cu pierderi minime de energie. De exemplu, locuinţa vizitată s-ar încadra în clasa D ca structură, cu nota C pentru instalaţiile noi. Energia pierdută e între 30 şi 40%.
Mai toate blocurile din România au pierderi de căldură mari, în lipsa reabilitării termice. Prin plafon şi pereţi se pierde câte 25%, iar la parter cam 10%. Prin ferestre se duce cam un sfert din căldură.
Doar tâmplăria veche a fost înlocuită cu cea termoizolantă, în majoritatea cazurilor. Totuşi, facturile la întreţinere sunt mari, iar nota energetică va influenţa direct preţurile. Vor urca pentru locuinţele eficiente energetic, cu 10-15%, în funcţie de costurie de reabilitare a locuinţei. Problema auditorilor este însă, că metodologia pentru certificatul pentru locuinţe nu este completă şi va dura până se va implementa una nouă.
Ministerul Dezvoltării a transmis că va propune Guvernului un set de norme până pe 15 decembrie. Rezultatul alegerilor ar putea amâna adoptărea acestuia, iar 2010 ar începe cu o piaţă imobiliară blocată.
