Pentru a treia lună consecutiv, importurile de gaze ruseşti ating maxime istorice dat fiind că producţia internă este insuficientă pentru cererea care există pe piaţă. Astfel, pentru luna martie, lună de primăvară, Agenţia de Reglementare în Energie a calculat o structură a coşului de gaze cu 40% cotă de importuri. În februarie cota gazelor ruseşti a fost de 42% în timp ce în ianuarie a atins 32%. „ De când mă ştiu eu, încă de pe vremea CONEL-ului, ponderea importurilor nu a fost aşa mare. Niciodată nu am importat atâtea gaze, nici măcar în cele mai geroase ierni. Cred, doar cred, că ANRE va putea menţine preţul gazelor pe loc măcar până în aprilie şi măcar pentru populaţie. După aceea va trebui să reconsiderăm preţul”, a spus, pentru Money.ro, Tudor Şerban, consilier al ministrului Economiei, Ion Ariton.
În mod normal România consumă, în medie, anual, circa un sfert din gaze din Rusia. În perioada de iarnă procentul gazelor ruseşti în consum este, uzual, de circa o treime. Faptul că, în această iarnă, consumul se împarte, aproape egal, între intern şi importuri se poate pune, pe lângă temperaturile scăzute, pe o decizie a Guvernului din 2009 care avea ca scop ajutarea sectorului chimic.
Astfel, timp de 16 luni(iunie 2009 – octombrie 2010), consumatorii de gaze cu statut de întreruptibil au primit, prin ordin al ministerului Economiei, condus la acea vreme de Adriean Videanu, doar gaze din producţia internă la un preţ de circa două ori mai mic decât cele ruseşti. Dintre întreruptibili, cei mai mari consumatori au fost combinatele chimice care, cu excepţia Azomureş-ului, sunt, toate, proprietatea grupului InterAgro deţinut de miliardarul Ioan Niculae. Cele şase combinate ale acestuia care totalizează un consum de circa 2 miliarde de metri cubi anual au primit în perioada menţionată doar gaze produse în țară de Romgaz şi Petrom. Spre comparaţie. consumatorii neîntreruptibili şi populaţia au plătit în toate cele 16 luni gazele la preţ de coş – medie ponderată între cantităţile de gaze din producţie locală şi cele de import.
Cum Romgaz şi Petrom au fost obligate să dea întreruptibilor atâtea gaze câte aveau ei nevoie, cantităţile rămase nu au mai fost suficiente pentru furnizori. Mai ales că aceştia sunt obligaţi să depoziteze în cursul unui an cantităţi suficiente pentru sezonul rece, în aşa fel încât indiferent cât de grea este iarna, să nu fie probleme în alimentarea populaţiei. Astfel, furnizorii au fost obligaţi să pompeze în depozite mult mai multe gaze ruseşti comparativ cu alţi ani. „Dacă anul trecut proporţia gaze interne – gaze ruseşti din depozite era 65% – 35% în prezent este chiar invers: depozitele sunt pline în proporţie de două treimi cu gaze din import. S-ar putea ca o atare situaţie să aducă şi majorări de preţ. Furnizorii au şi ei dreptatea lor. Au vândut mai mult timp sub preţul de achiziţie al gazelor”, ne-au spus, recent, reprezentanţi ai ANRE.
Din punctul de vedere al lui Niculae, însă, furnizorii nu pot invoca faptul că au trebuit să stocheze gaze ruseşti pentru că gazele de la Romgaz şi Petrom erau date către combinatele lui. „Nu le-ar fi ruşine! Eu n-am primit nici 50% din gazele de care aveam nevoie tocmai pe motivul că trebuie să li se dea furnizorilor ca să depoziteze. Mincinoşi ordinari”, declara, acum câteva săptămâni, omul de afaceri. Acesta nu crede nici în scenariul scumpirii gazelor pentru că, deşi ANRE a stabilit proporţia gazelor de import pe primele trei luni la aproape 40 %, consumul real n-ar fi mai mare de 27%, apropiat de nivelul lui decembrie 2010.
În prezent preţul gazelor interne este de 165 de dolari pe mia de metri cubi în timp ce gazele ruseşti costă circa 400 de dolari. Preţul gazului pentru consumatorii casnici este neschimbat de la mijlocul anului 2009. Consumul anual al României este de 13 miliarde de metri cubi.
