Cantitatea de gaze produsă, importată şi scoasă din depozite în prezent este insuficientă pentru tot sezonul rece deşi, culmea, temperaturile de până acum au avut valori în general pozitive. Penuria de gaze se va simţi, cel mai probabil, la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lui februarie dacă prima lună a lui 2012 va avea cel puţin 10 zile geroase ceea ce conforma prognozelor, este foarte posibil să se întâmple. Sincopa din gaze se datorează importurilor foarte mici, aproape absente, care au lăsat aprovizionare cu gaze a României doar în seama producţiei şi cantităţilor înmagazinate, spun surse guvernamentale, pentru MONEY.RO. „Acum se aduc din Vest 2-4 milioane mc pe Arad-Szeged, de la ruşi nimic pe Isaccea – Negru Vodă, nimic pe la Medieşul Aurit. Producţia Romgaz e constantă iar din depozite s-au scos cam 30% din gaze într-o lună. Mai important este, însă, că gazele extrase sunt de 1,5 ori mai multe decât cele din ultimii doi ani deşi temperaturile au fost sensibil mai ridicate în 2011. E foarte nasoală treaba. Sudul României n-o să reziste dacă nu se importă gaze într-o lună”, au spus sursele citate. S-a ajuns la această situaţie din cauză că furnizorii de gaze au refuzat să mai facă importuri pentru că Agenţia de Reglementare în Energie nu le recunoaşte costurile de achiziţie. Astfel, ANRE recunoaşte doar 495 de dolari mia de metri cubi de gaze în timp ce ruşii vând pe România cu 545 de dolari mia de metri cubi.
Din cauza penuriei de gaze acum două săptămâni Bucureştiul a fost aproape să fie deconectat aşa cum MONEY.RO scria aici. Presiunea în conducte a scăzut până la 2 bari de la 6-10 cât este în mod obişnuit. Ţevile RADET-ului erau să crape astfel încât bucureştenii puteau rămâne în frig până la primăvară, dat fiind că o schimbare totală a ţevilor în iarnă nu s-ar fi putut face.
“Dacă avem 10 zile cu -10 până la – 15°C riscăm un colaps total pentru oraşele care se găsesc la mai mult de 100 de km de depozitul de gaze, adică mai tot Sudulh, au precizat sursele.
România are nevoie, în sezonul rece, de circa 55 de milioane de mc de gaze zilnic cu un vârf de consum de maxim 70 de milioane de mc. În prezent, de pe Arad – Szeged vin 4 milioane mc, prin Isaccea nimic, la fel şi prin Medieşul Aurit, iar producţia este de circa 30 de milioane mc. Depozitele sunt nevoite să asigure 20 de milioane de mc pe zi de unde, în anii trecuţi, nu trebuia să asigure mai mult de 10-12 milioane mc astfel încât într-o lună se pot depleta dacă vremea nu ţine cu noi.
Ce este cel mai rău e că, în scenariul pesimist în care vine un val de frig peste noi, nu prea este nimic de făcut decât să se importe. Ceea ce furnizorii nu vor face, apreciază sursele, atâta timp cât ANRE nu le recunoaşte costurile. Şi nici nu pot fi obligaţi. Costul gazelor din Vest este de circa 495 de dolari mia de mc.
“O soluţie ar fi crearea unui operator de echilibrare sub forma unei firme ai cărei acţionari să fie toţi operatorii mari de pe piaţă, privaţi şi de stat care să facă ceea ce nu face acum Ministerul Economiei. Dacă mâine îţi trebuie 4 milioane mc pe Isaccea atunci operatorul să cumpere urgent de la ruşi chiar şi la un cost mai ridicat. Costurile s-ar împărţi între toţi operatorii. Sau modelul unguresc, cu un depozit strategic unde să fie asociaţi totţi cei din producţie şi de care să nu se atingă nimeni decât în situaţii absolut excepţionale”, mai spun sursele.
Strict pentru perioada următoare, însă, soluţii nu prea sunt aşa încât trebuie doar să sperăm că nu va fi prea frig ori că furnizorii ar putea fi, totuşi, înduplecaţi să importe inclusiv cu ameninţarea unor procese din partea unor clienţi cărora nu li se asigură aprovizionarea contractuală cu gaze.
România are o capacitate de inmagazinare gaze de 3,1 mld. mc dintre care 2,7 mld. este partea Romgaz-ului. Un proiect de depozit mixt Romgaz – Gazprom de 4 mld. mc trenează de mai mult de patru ani.
