Viaţa unui atelier de cizmărie este destul de grea. Anul trecut, cizmarii s-au trezit cu un impozit în plus, forfetarul. Asta pe lângă chiriile mari ce nu-şi au corespondentul în mărimea suprafeţei atelierului.
„Eu mă aştept să ne ridicăm şi noi, măcar pe fiscalitatea asta, forfetarul pe mine personal m-a afectat foarte tare. Pentru că nu este o afacere din care să îţi permiţi un impozit atât de mare, chiriile sunt la fel, iar ca să scoţi un salariu şi tu şi restul este destul de complicat”, spune marochinierul.
3.000 de euro. Aceasta este suma pe care trebuie să o pui în joc pentru a deschide un atelier de cizmărie.
„Dacă lucrurile ar merge bine aş vrea să mă extind, dar şi aici te loveşti de personal, nu găseşti oameni calificaţi”, explică Sidonia Luca.
Clienţii sunt destul de pestriţi. Încălţămintea pe care o aduc la reparat vorbeşte de la sine despre situaţia financiară a fiecăruia.
Serviciile s-au diversificat şi ele: prin mâna cizmarului nu trec doar pantofi sau ghete, ci şi genţi.
Reparaţia încălţămintei este un mod de a economisi, iar la final de lună se observă în bugetul unei familii.
”Excluzând acum săptămâna aceasta de frig…zilele astea nu ştiu dacă au intrat mai mult de 2 clienţi pe zi din cauza frigului. Per total ianuarie 2010, că suntem deja la final de lună, a fost mai bun decât ianuarie 2009″, spune intreprinzătorul.
