Cum a reusit Melania Hancila (31 de ani), economist sef la Volksbank Romania, sa razbeasca intr-un sistem dominat de barbati, intr-un interviu pentru MONEY.ro.
Cand erai copil, ce spuneai ca doresti sa devii cand vei fi mare?
Aveam nazuinte ceva mai neobisnuite, vroiam sa devin ambasador. Imediat dupa revolutie am vazut un film cu o femeie ambasador inteligenta, curajoasa, frumoasa si care prin activitatea ei a adus mari servicii tarii sale, iar personajul a devenit modelul meu in copilarie. Imi amintesc ca aceasta intrebare mi se adresa adesea cand eram mica si a uimit pe mai toata lumea, pana cand cineva m-a luat in serios si mi-a spus ca ar trebui sa urmez o facultate economica si sa invat bine macar o limba straina. Mai tarziu am urmat aceasta cale pe care mi-am trasat-o cand eram mica, doar ca pe parcurs am uitat de ambitia de a deveni ambasador.
Cum te stimulau parintii sa te pregatesti pentru viitor?
Parintii mi-au insuflat inca de mica cultul pentru munca, atat intelectuala, cat si fizica, si mi-au spus ca nici o munca nu este o rusine, ca este o rusine sa nu lucrezi, sa stai cu mana intinsa si sa astepti sa ti se ofere totul gratis. Nici banii de la parinti nu ii obtineam cu usurinta, trebuia sa muncesc pentru ei si sa-i merit, inca de foarte mica, astfel parintii imi dadeau diverse sarcini si responsabilitati, si numai dupa ce le finalizam primeam suma de care aveam nevoie. Parintii mei nu m-au obligat sa am rezultate bune la invatatura, mi-au spus ca este alegerea mea daca vreau sa urmez o facultate si sa desfasor munca intelectuala sau dimpotriva vreau sa fac parte din clasa muncitoare, pentru ca societatea are nevoie de contributia tuturor si orice munca este onorabila. Mi-au descris avantajele si dezavantajele ambelor categorii, evident accentuand puternic beneficiile unei meserii intelectuale, suficient sa ma motiveze sa invat bine la scoala pentru a putea culege roadele mai tarziu. Parintii mi-au dat multa libertate: nu stateau langa mine sa-mi fac temele sau sa ma verifice daca le-am facut, nu-mi ofereau recompense pentru rezultatele bune la invatatura, mereu imi spuneau ca invat pentru mine, nu pentru ei, ca eu o sa fiu principalul beneficiar al acestor eforturi. Cred ca m-a ajutat foarte mult faptul ca mi s-a dat libertate si am fost lasata sa ma descurc singura, ca am fost incurajata sa gandesc singura, sa iau decizii pe cont propriu, deci sa am un grad scazut de dependenta fata de parinti, pe principiul ca ei nu vor putea sa fie mereu langa mine sau ca nu vor avea posibilitatea de a ma ajuta intotdeuna.
Erai o eleva model, o rebela sau tocilara clasei?
In general m-am incadrat in standardele scolare si de buna crestere, am fost mai degraba o eleva model cu rezultate foarte bune la invatatura. Nu am fost o tocilara, deoarece aveam rezultate foarte bune la materiile care imi placeau, adica cele care se bazau pe logica si chiar mergeam la olimpiade. Se mai intampla sa iau si note mai mici la materiile care nu-mi placeau, nu vanam notele si nici nu invatam mecanic. Imi respectam profesorii si nu simteam nevoia sa ma revolt, mai ales ca, in general, eram tratata corect de profesori si eram rebela mai mult in viata personala, cea din afara scolii. Totusi, nu eram vreo sfanta, mai faceam nazbatii: se intampla sa fiu rugata sa parasesc clasa din cauza ca radeam zgomotos in timpul orei cu colegii, mai ales la materiile care nu-mi placeau, adica cele bazate strict pe memorare. Nu toleram sa fiu atacata de colegi si raspundeam pe masura, indiferent de conjunctura.
Când te-ai gandit, pentru prima data, sa urmezi o cariera ca economist?
Inca de mica am fost atrasa de domeniul financiar, aveam o buna capacitate de a-mi administra proprii bani astfel incat sa-mi ajunga si chiar mi-am deschis singura un cont la banca inca din clasa a IX a cu banii pe care ii castigasem la un concurs de frumusete. Imi facea o placere deosebita sa merg la banca si eram indragita de personalul sucursalei respective din Petrosani, orasul meu natal, mai ales ca mi s-a spus ca eram cea mai tanara clienta. Asa ca mergeam aproape lunar la banca, fie ca le ceream un extras de cont sa verific care mai era dobanda, sau sa mai depun alti bani, evident sume infime. Pana am ajuns la facultate stransesem o suma frumusica, imi amintesc ca facusem un calcul si putea supravietui in Bucuresti cam 6 luni din resurse proprii. Cu o parte din bani mi-am cumparat primul PC, deoarece aveam nevoie pentru facultate, avand multe materii bazate pe IT. Decizia de a urma o facultate economica am luat-o in clasa XI, cand am ezitat intre facultatile de economie, psihologie si politehnica, eu avand inclinatii mai mult spre materiile tehnice, bazape pe logica si analiza. Cum imi placea foarte mult economia si imi doream sa lucrez la banca, am ales in cele din urma ASE-ul. Inca de foarte tanara aveam o fire analitica, eram foarte curioasa, mereu aveam propria parere si interpretare a faptelor sau a cartilor/filmelor, ma fascinau lucrurile sofisticate si problemele complexe, imi placea sa gasesc singura solutii la diverse provocari, aveam capacitatea de a anticipa evenimente viitoare pe baza unor informatii minimale.
De ce ai ales sa urmezi Facultatea de Cibernetica de la ASE?
Am dat examen la trei facultati pentru a fi sigura ca voi reusi si am intrat din prima la toate, insa Cibernetica a fost prima mea optiune deoarece am considerat (in anul 1999 cand am terminat eu liceul) ca industria de IT va cunoaste o dezvoltare fulminanta pe termen lung, fiind un domeniul destul de nou, si ca aceasta facultate prezenta cele mai bune perspective de a obtine un job bine platit sau chiar de a lucra in strainatate. Mi s-a parut de asemenea atragatorare si latura duala a facultatii, adica combinatia dintre economie si informatica lasa mai mult spatiu de a alege ulterior traseul profesional care mi s-ar fi potrivit cel mai bine. Initial, imi propusesem sa lucrez ca programator, insa treptat, am realizat ca nu eram pasionata cu adevarat de acest domeniu si ca nu as fi fost decat un programator mediocru, pe cand economia si finantele ma fascinau intr-un mod aparte, in special macroeconomia si mi-a dat seama ca domeniul financiar este calea potrivita pentru mine si am inceput sa trimit CV-uri la banci dupa absolvirea facultatii.
Cum ai descrie anii studentiei?
In studentie inchiriasem un aparatament cu alte fete, nu am stat deloc in camin si nici nu tanjeam, desi acolo era mai multa distractie. Pana cand mi-am gasit primul job mergeam la cursuri, mai putin la cele de la ora 7, nu am fost niciodata o persoana matinala. Am avut o studentie frumoasa, insa anii de liceu au fost mult mai frumosi, pfiind lipsiti de griji. In facultate ma preocupa foarte mult problema obtinerii unui loc de munca platit decent, ca sa ma pot intretine singura in Bucuresti. Ma intrebam mereu care este domeniul care mi se potriveste cel mai bine, aveam dilema daca sa raman in tara sau sa plec in strainatate, ma framanta lipsa banilor. Nu am mai acordat aceeasi atentie invataturii ca pana la admiterea la facultate, eram adeseori dezamagita de curriculumul facultatii, deoarece se studiau multe teorii depasite si fara nici o aplicabilitate practica. Deci mi-am continuat obiceiul de a invata bine doar la materiile care imi placeau, iar la celelalte aveam mai mult note de trecere.
Care a fost primul tau job?
Primul meu job l-am obtinut in vacanta din clasa a X a, cand m-am angajat ca ospatar la o terasa din Petrosani, orasul meu natal. Vroiam mai multi bani de buzunar decat erau dispusi parintii sa-mi dea. Urmatorul job a fost dupa ce am intrat la facultate. Am lucrat in fiecare vacanta pentru a putea ramane vara la Bucuresti. Imi amintesc ca, la inceputul anilor 2000, somajul era foarte ridicat si chiar si absolventii de facultate reuseau cu dificultate sa se angajeze. Principalul stres al nostru, al celor din provincie, era ca va trebui
sa ne reintoarcem acasa daca nu gaseam serviciu, astfel ca studentii nu aveau pretentii salariale ridicate, se multumeau daca erau angajati pe un salariu modest cat sa poata supravietui. Chiar si in conditiile acestea am reusit in fiecare vacanta sa ma angajez, chiar daca firmele nu prea vroiau sa angajeze studenti pe perioada verii, mai ales ca aveau atatea solicitari de la absolventii de facultate. Astfel am acceptat tot felul de joburi, de la contabilitate primara, receptionera, asistent manager la un hipermarket unde am continuat sa lucrez si in ultimul an de facultate, deoarece nu vroiam sa risc sa trebuiasca sa ma intorc acasa la parinti, dupa facultate. Adevarul este ca am avut de invatat de la fiecare job si fiecare a avut un rol in evolutia mea profesionala si personala.
Cand si cum ai devenit analist?
M-am angajat la banca la cateva luni dupa ce am absolvit facultatea, ca ofiter de cont in cadrul unei sucursale. Dupa o jumatate de an, am inceput sa ma plictisesc de job si sa simt ca ma plafonez si am inceput sa urmaresc posturile scoase la concurs. Insa, pentru a aplica pentru un nou job in cadrul bancii, aveam nevoie de aprobarea superiorului ierarhic, care nu a fost de acord ca eu sa particip la interviuri pentru alte pozitii, sub pretextul ca nu as fi fost pregatita. Am vazut ca se cauta analist cercetare in cadrul directiei de trezorerie si cum nu mi s-a permis sa aplic la job, la scurt timp mi-am dat demisia, neacceptand sa mi se impuna bariere sau sa judece altii ce sunt eu capabila sa fac. Eram pregatita sa pararesc banca, fiind solicitata si pentru un post de director de marketing la o firma de retail cu care colaborasem pe vremea cand lucram ca asistent manager la hipermarket. Insa soarta a fost sa raman si sa obtin chiar postul visat. Cand am ajuns cu formularul de lichidare la HR am avut o discutie cu colegele despre motivul plecarii, le-am spus ca eu consider ca pot sa fac mai mult decat se incadra in responsabilitatile mele ca ofiter de cont si ca prefer sa plec daca mi se ingradeste posibilitatea de a aplica pentru alte pozitii mai potrivite aptitudinilor mele. Dupa ce le-am convins pe colegele de la HR ca as fi potrivita pentru munca de cercetare, ele m-au recomandat pentru un interviu la conducerea bancii si asa am obtinut jobul, mi s-a anulat demisia si am inceput munca in cadrul trezoreriei. Nou job mi-a schimbat radical viata in bine, mi-a deschis noi orizonturi. Parca mi se luase un val de ceata de pe ochi si mi s-a oferit libertatea de a avea propriile opinii si interpretari ale evenimentelor si datelor economice, de a avea acces la informatie in timp real. Pentru mine a fost o ocazie extraordinara ca din sucursala sa ajung sa urmaresc in direct pietele financiare din intreaga lume si o mare provocare sa fac previziuni asupra evolutiei indicatorilor macroeconomici nationali la numai 25 ani, fara a mi se impune restrictii.
Care este cea mai mare realizare profesionala?
Satisfactia de a mi se solicita opinia de catre presa de fiecare data cand apar evenimente/date care ar putea avea impact asupra economiei nationale si dovada stau miile de interviuri pe care le-am acordat pe parcursul celor sase ani de munca in cercetare. Totusi, aceasta realizare implica si o mare responsabilitate, deoarece o declaratie tendentioasa intr-un moment de panica ar putea afecta macro-stabilitatea tarii. Cred ca toata lumea a observat de cata notorietate se bucura declaratiile apocaliptice in presa si notorietatea de care se bucura autorii lor, chiar daca acele persoane nu au dovedit in decursul timpului ca ar avea capacitate de predictie. Adeseori mi s-au sugerat de catre cei care ma intervievau asemenea opinii socante din dorinta de rating a publicatiilor la care lucrau, insa, deocamdata, am reusit sa evit asemenea capcane si sa privesc lucrurile cu obiectivitate. Cred ca formatorii de opinie din Romania ar trebui sa aiba mai multa constiinta civica si sa puna inainte interesul national si nu pe cel personal, de a se afirma cu orice pret, asa cum recomanda pe buna dreptate si domnul guvernator Isarescu.
Pe plan personal?
Pe plan personal, consider ca cea mai mare realizare este casa pe care mi-am construit-o pe propriile puteri, din resurse financiare obtinute in urma unor investitii inspirate dar si din credit bancar. Am inceput acest proiect la 27 ani si a implicat eforturi foarte mari, in principal de natura financiara cat si de timp, mai ales ca am construit-o in regie proprie. Acum ca am terminat-o, dupa 3 ani de munca si am ajuns sa ma bucur de rezultatul muncii mele. Consider ca a meritat toate sacrificiile.
Unde vrei sa ajungi…care este cel mai mare target profesional?
Pana la 40 de ani vreau sa imi dezvolt propria companie de investitii financiare cu expunere pe mai multe sectoare.
Care este economistul pe care il admiri cel mai mult?
Ca teoreticean, dupa parerea mea John M. Keynes (eu sunt mandra ca sunt nascuta in aceeasi zi cu el) este economistul care a adus cea mai insemnata contributie stiintei economice moderne si este remarcabil ca teoriile sale privind interventionismul statului in economie se mentin in actualitate chiar si dupa opt decenii. Inca de la inceputul crizei globale in 2007, autoritatile din principalele blocuri economice (SUA si UE) au adoptat solutii Keynesiste intervenind agresiv pe pietele financiare si in economia reala pentru atenuarea efectelor crizei si a preveni colapsul intregului sistem financiar mondial. In prezent, economia globala se confrunta cu o problema majora: statele dezvoltate au un spatiu de manevra puternic ingustat in conditiile in care datoriile publice si deficitele bugetare au atins niveluri nesustenabile, iar autoritatile monetare au principalul instrument captiv in asa anumitul “zero bound interest rate policy” (politica de dobanzi aproapiata de zero – n.r.). Modelul meu de economist practician este Warren Buffett, pe care il admir pentru genialitatea sa in investitii pe pietele de capital, dar si pentru spiritul sau filantropic.
Cui i-ai multumi pentru ce ai realizat pana acum? Au existat piedici?
Cred ca cele mai mari piedici/limite si le impune omul singur. Aproape totul este posibil, trebuie doar sa vrei cu adevarat si sa-ti concentrezi toate eforturile pentru atingerea obiectivelor. Este foarte trist ca in Romania, chiar si la 20 ani dupa Revolutie, inca mai exista mentalitatea ca o persoana nu poate face cariera decat daca provine dintr-o familie influenta sau numai daca se preteaza la fapte infame. Desi exista mii de exemple care sa infirme aceasta teorie, inca este cu greu acceptata ipoteza ca o persoana se poate realiza doar pe propriile puteri, datorita muncii si aptitudinilor sale. Sunt adepta teoriei ca norocul si-l face omul singur si ca cea mai durabila recomandare pe care o poate obtine un om este chiar rezultatul muncii sale. Din pacate, in jurul nostru exista nenumarate exemple de oameni care au avansat in cariera pe alte criterii decat cele care tin de performanta profesionala, insa sunt si foarte multe exemple pozitive care dovedesc ca totul este posibil. Sunt mandra ca sunt si eu unul dintre cei multi care au reusit pe propriile puteri, si sunt de parere ca ceea ce nu am reusit pana acum nu se datoreaza lipsei norocului, a pilelor sau a piedicilor altor persoane, ci faptului ca nu mi-am dorit sau nu am muncit suficient de mult pentru a obtine.
Ce ai sfatui o tanara care ar dori sa-ti urmeze exemplul in viata?
Sa aleaga meseria de analist pe partea de cercetare doar daca este cu adevarat pasionata de cercetare si macroeconomie, pentru ca este o meserie foarte solicitanta si necesita multe sacrificii. Trebuie sa aiba aptitudini specifice, altfel nu va reusi sa se afirme. Sa fii femeie nu este tocmai un avantaj in aceasta meserie, deoarece chiar si in vremurile noastre, multi barbati au ramas la conceptia ca femeia nu ar trebui sa aiba prea mult
e opinii in ceea ce priveste economia sau politica si sunt considerate a fi mai potrivite in alte domenii.
Unde iti incarci bateriile?
Sunt o persoana foarte energica si modalitatile de petrecere a timpului liber sunt variate, pentru ca eu sunt adepta unei vieti echilibrate. Astfel, imi impart timpul liber intre sport, carti, arta, muzica, gastronomie si gradinarit. O parte importanta a timpului mi-o petrec citind: fie carti economice, beletristica sau diverse carti autoeducative. De asemenea, este foarte important pentru mine sa imi petrec cat mai mult din timpul liber in mijlocul naturii, unde ma relaxez cel mai bine si de aceea prefer activitatile de genul: sport sau plimbari in natura, fie ca sunt in parc, la mare sau la munte, sa gradinaresc sau sa ma joc cu animalutele mele prin curte. Imi place mult muzica, aproape toate genurile, inclusiv muzica simfonica si opereta, si merg in limita timpului disponibil atat la concerte cat si prin cluburi, imi place sa dansez. Sunt gurmanda si gatesc cu placere cand am timp, in general prefer prerapatele usoare, bazate pe peste si legume. Incerc sa duc o viata cat mai sanatoasa si pentru ca nu este usor sa gasesti alimente bio, mi-am facut o mica gradina de legume bio la mine in curte si fac tot posibilul sa cumpar alimente cat mai naturale din piata, direct de la micii producatori.
Unde mergi la shopping?
Nu sunt genul de femeie „addicted to shopping”, nu practic turismul de shopping, calatoresc pentru alte obiective turistice. In calatoriile mele in afara tarii, imi petrec cea mai mare a timpului vizitand obiectivele turistice consacrate ale locului respectiv, de genul muzeelor sau catedralelor celebre. Eu apreciez mai mult arta decat shoppingul si doar in timpul ramas fac shopping. Adevarul este ca am facut shopping peste tot unde am calatorit, nu am ratat nici o destinatie fara sa iau niste mici „suveniruri” vestimentare. In general fac shopping la Bucuresti, ca este mai la indemana si stiu exact unde gasesc haine si accesorii pe placul meu, pentru ca nu-mi place sa irosesc prea mult timp. Imi place sa fiu eleganta, atat prin vestimentatie, cat si prin atitudine, am un stil clasic, uneori usor extravagant.
Unde mergi in vacante?
Imi place foarte mult sa calatoresc si apreciez in general locurile unde se imbina arta/istoria cu natura. Imi plac in special destinatiile insorite, situate in apropierea unei surse de apa, fie ca este mare, ocean, lac sau delta, deoarece apa si soarele imi dau o stare de bine. Incerc sa vizitez cate o destinatie noua in fiecare an, dar sunt si capitale unde am fost deja de mai multe ori si as reveni oricand cu placere.
Ce ti-ai mai dori sa realizezi pe plan personal?
Sunt multumita cu viata pe care o am in prezent, insa, privind pe termen lung, imi doresc sa-mi intemeiez o familie la momentul oportun si cu persoana potrivita. Dupa ce voi mai acumula experienta de viata si imi voi implini obiectivele profesionale, vreau sa ma dedic mai mult activitatilor dragi sufletului meu: pictura, literatura si psihologia.
Daca ai prinde pestisorul de aur, care sunt cele trei dorinte pe care ti le-ai pune?
Sa fiu sanatoasa, sa am o viata implinita si sa reusesc sa realizez lucruri memorabile care sa reziste in timp.
