Până în luna iunie a acestui an, preţul reglementat al gazului era acelaşi pentru consumatorii casnici şi fabrici, fiind calculat ca o medie ponderată între preţul gazelor produse intern şi cele ruseşti. La cererile repetate ale furnizorilor mari de gaze, GDF Suez şi E.ON, Guvernul a decis că preţul gazelor trebuie mărit. Doar pentru fabrici, însă, populaţia urmând a plăti acelaşi preţ ca şi până acum, cel puţin până la ieşirea din iarna 2011 -2012. S-au creat şi două coşuri de gaze: în cel destinat populaţiei au fost băgate, în cea mai mare parte, gaze interne, în timp ce fabricile au rămas să aibă alocat circa 40% gaze ruseşti. În prezent, mia de metri cubi de gaz românesc costă 165 de dolari în timp ce gazul rusesc este 500 de dolari.
Agenţia de Reglementare în Energie spunea, în mai, că majorarea de preţ la gaze pentru fabrici va fi de circa 10%. Actorii din piaţă spun însă, că, în realitate, majorarea a fost mult mai mare. „Am închis două fabrici şi-am mai rămas cu doar două. E cea mai mare prostie economică care se putea face. Să distrugi o industrie care aduce locuri de muncă şi bani la buget ca să ţii neschimbat preţul la populaţie, nici măcar să-l diminuezi. Căci, din primăvară, populaţia va plăti mult mai mult. Dărâmi şi fabricile, o să plătească şi oamenii mai mult” a spus, pentru Money.ro, Ioan Niculae, proprietarul InterAgro, cel mai mare consumator de gaze din ţară, după populaţie. Potrivit acestuia, singurii care au de câştigat ar fi cei doi mari distribuitori de gaze, E.ON ŞI GDF Suez, care ar urma să câştige, suplimentar 200 de milioane de dolari anual. „ E destul de simplu. Ei iau cea mai mare parte din gaz cu 160 de dolari, eu iau aproape jumătate din necesar cu 500 de dolari. Cam 12 milioane de dolari lunar le revin suplimentar acestor multinaţionale. Ei iau foarte ieftin şi vând la preţul reglementat , eu sunt obligat să iau foarte scump şi devin necompetitiv”, mai spune Niculae.
De aceeaşi problemă vorbeşte şi un oficial din Ministerul Economiei, numai că mai puţin vehement. Acesta a arătat că decizia ANRE de creare a două coşuri de gaze a dat naştere la mari probleme pe piaţă, pentru că şocul creşterii preţului gazului de import a fost absorbit doar de industrie. „Nu ştiu dacă a fost cea mai bună soluţie. Lucrăm şi la alte variante. Una dintre ele ar fi liberalizarea preţurilor la gaze începând cu această toamnă, astfel încât piaţa să facă preţul. Cu păstrarea preţului reglementat pentru populaţia cu venituri mici. E chiar o problemă foarte serioasă ce se întâmplă acum in industrie şi va trebui să avem discuţii ferme cu ANRE, pentru a vedea cum putem s-o remediem. Nu poţi să îngropi pe cineva ca să protejezi pe altcineva. Poţi afecta însăşi firava creştere economică pe care o avem”, a precizat oficicialul MEC, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.
Anterior lunii iunie 2011, preţul gazului era neschimbat de doi ani. Distribuitorii de gaze spuneau că înregistrează pierderi de zeci de milioane de dolari din fixarea acestui preţ, în condiţiile în care preţul gazului de import a urcat, în această perioadă, cu 50%. E.ON şi GDF Suez au salutat decizia ANRE de scumpire cu 10% a preţului gazelor pentru industrie însă reprezentanţii lor au precizat că este nevoie şi de alte majorări.
Preţul gazului pentru populaţie este îngheţat până la 1 aprilie 2012. Sectorul chimic românesc este cel mai mare consumator de gaze al României, cu circa 3 miliarde de metri cubi anual.
