Turkmenistanul, ţară cu bogate rezerve de gaz natural, este un furnizor-cheie pentru ca proiectele Nabucco şi South Stream să poată fi realizate. Atât Bruxelles-ul, cât şi Moscova curtează intens acest stat pentru a achiziţiona gaz.
Koen Minne, un avocat belgian în vârstă de 40 de ani, este directorul firmei de inginerie Enex, cu sediul la Bruxelles, şi este consul onorific al Turkmenistanului în Belgia şi Uniunea Europeană.
Proiectul său privind gazul natural comprimat prevede cumpărarea a 3-4 miliarde de metri cubi pe an de gaz turkmen care ar fi transportat cu navele, pe Marea Caspică, până în Azerbaidjan, iar de acolo ar fi pompat până în Turcia prin gazoductul Baku-Tbilisi-Erzurum.
Minne a declarat pentru EUobserver că Enex şi un consorţiu de companii energetice europene – pe care nu le-a numit – se pregătesc să facă o ofertă finală Aşgabatului luna viitoare. Minne este sigur că oferta va fi luată în considerare şi este îndreptăţit să cunoască intenţiile Turkmenistanului, pentru că vorbeşte frecvent la telefon cu vicepremierul turkmen, Iagşigheldî Kakaiev, şi cu ministrul de externe, Raşid Meredov. Numai anul acesta, scrie EUobserver, Minne a avut şapte întâlniri directe cu preşedintele Gurbangulî Berdîmuhamedov. Compania sa a investit în ultimii ani 430 de milioane de euro în Turkmenistan.
Nu este încă clar cine va construi conducta de legătură de la Erzurum până pe piaţa europeană şi nici dacă Turkmenistanul va participa la consorţiul de tranzit condus de Enex sau doar va vinde gazul la frontierele sale. În orice caz, Minne intenţionează să realizeze primele transporturi în 2013 sau 2014.
Dacă va fi construită legătura pentru gazul natural comprimat, este puţin probabil că Turkmenistanul va mai sprijini planurile UE şi ale Rusiei de a-şi face, la rândul lor, noi gazoducte către Turkmenistan. „Nu cred că Turkmenistanul va subscrie unei politici de alimentare a gazoductelor South Stream sau Nabucco”, a declarat Minne. Pe de altă parte, el spune că nu a primit niciun semnal din partea ruşilor că ar avea obiecţii faţă de planurile sale.
Unii diplomaţi UE cred că Koen Minne ar putea fi un cal troian rus, care încearcă să bună beţe în roate proiectului Nabucco, ceea ce omul de afaceri belgian, bineînţeles, neagă.
Proiectul UE, mult mai mare, are potenţialul de a stabili noi legături între Turkmenistan şi Occident şi de a accelera integrarea UE cu ţările sud-caucaziene, aflate în vechea sferă de influenţă a Rusiei.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, intenţionează să facă o vizită în regiune, la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lui decembrie, pentru a promova Nabucco.
Norica Nicolai, raportoarea legislativului european pentru Turkmenistan, a efectuat, în luna iunie anul acesta, a doua vizită oficială a unui reprezentant al Parlamentului European, după declararea independenţei acestui stat în 1991. Ea atrăgea atenţia în septembrie că „această ţară este unul dintre furnizorii vitali pentru Uniunea Europeană, date fiind rezervele pe care le are şi oportunităţile de deschidere faţă de Uniunea Europeană”.
Turkmenistanul este a patra ţară din lume ca rezerve estimate de gaz natural. Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi această republică sunt, deocamdată, guvernate de un acord semnat în 1989 cu fosta Uniune Sovietică.
De aceea, sublinia Nicolai, este necesară atragerea Aşgabatului într-un parteneriat strategic cu Uniunea Europeană.
Totuşi, diplomaţia UE nu a dat roade în privinţa Turkmenistanului în ultimele luni. Aşgabadul a declinat intenţia de a veni la o reuniune ministerială, la 1 octombrie, la Bruxelles, invocând probleme de agendă, dar semnalul este de nemulţumire faţă de ceea ce i se pare a fi „politica UE de a bate pasul pe loc”.
Minne spune că „Turkmenistanul este gata să exporte gaz în Europa. (…) Dacă UE chiar e convinsă de proiectul său, îi sfătuiesc să meargă acolo şi să facă o propunere concretă părţii turkemene”, a declarat omul de afaceri. Propunerea despre care vorbeşte Minne ar obliga companiile UE să plătească pentru achiziţionarea unor volume de gaz prestabilite, chiar dacă cererea UE s-ar diminua.
Turkmenistanul continuă să fie percepută ca fiind una dintre cele mai represive şi mai corupte ţări din lume, ceea ce complică relaţiile UE cu Aşgabadul, din cauza drepturilor omului. Predecesorul lui Berdîmuhamedov, Saparmurat Niazov, bea două sticle cu coniac pe zi, şi-a construit în capitală o statuie de aur care se rotea, odată a dat ordin ca un disident să fie fiert de viu şi a cerut unei firme franceze o mită de 500 de milioane de dolari pentru a-i furniza gaz.
Minne spune că ţara încă mai are probleme, dar noul lider este un bărbat „foarte normal”, căruia îi place ca lucrurile să fie făcute şi care are o viziune asupra transformării societăţii turkmene.
