Două comune din judeţul Iaşi, Vlădeni şi Popricani au luat în 2008, bani prin programul SAPARD pentru reabilitatea infrastructurii rutiere. Câte un milion de euro fiecare. Lucrările au fost efectuate prost, iar UE a cerut banii înapoi. Cum cele două comune nu au avut banii, conturile le-au fost blocate, dar penalităţile au mers înainte. Fiscul şi-a vrut şi el banii. În 2009, printr-o hotărâre de guvern executarea silită a creanţelor pentru cele două primării a fost blocată pentru şase luni. Dar timpul s-a scurs şi nimic nu s-a întâmplat. În vară, autorităţile judeţene au promovat un act normativ prin care Guvernul să preia datoriile celor două comune, salvându-le astfel, de la falimentul în care sunt de facto. Nimic nou până astăzi.
O tremie dintre comunele din România – adică aproape 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România – se află în pragul falimentului, nu doar pentru că toate au luat credite şi nu le mai pot returna, ci pentru că nu mai au venituri şi nu mai au bani să funcţioneze – de fapt, unele, nu mai au bani nici pentru salariilor angajaţilor. Au contractat lucrări de investiţii şi nu mai pot plăti, furnizorii, la rândul lor, sunt plini de datorii şi nu mai pot păsui pe nimeni, drept urmare s-au adresat Justiţiei. Bani de salarii nu mai sunt, cu atât mai puţini bani pentru plata ajutoarelor sociale la care comunităţile sunt obligate, spune Emil Drăghici, primarul comunei Vulcana-Băi (Dâmboviţa), preşedintele Asociaţiei Comunelor din România. Citeşte mai mult pe www.mediafax.ro
