Un braţ mecanic ia un container de plastic plin cu o soluţie roz. O undă laser se plimbă peste lichid, iar alt robot injectează substanţa prin ace cât firul de păr. Un monitor înregistrează temperatura, nivelul dioxidului de carbon şi umiditatea.
Un sunet jos este singurul care se aude în laboratorul Institutului Fraunhofer pentru Inginerie Interfacială şi Biotehnologie din Stuttgart. Izolate într-o cuşcă sterilă de sticlă, aceste maşini au început să fabrice un nou produs neobişnuit: piele umană.
În fiecare lună, fabrica de piele poate produce 5.000 de discuri de ţesut de o suprafaţă egală cu a monedei de un cent, la un preţ estimat de €50 per unitate, realtează publicaţia germană Der Spiegel.
Ţesutul e albicios, aproape transparent, înspă directorul proiectului, Heike Walles, spune că îl poate face şi în nuanţe mai “bronzate”.
Acest proiect pilot înseamnă însă mai mult decât fabricarea pielii. Procesul de obţinere a tegumentului deschide o nouă eră. Una în care ţesutul uman devine produs industrial.
Miracolul încarnării se întâmplă de acum în afara uterului. Sub lumină de neon într-o incintă controlată de roboţi. Chiar dacă acum e vorba doar de piele sintetică, nu şi de alte organe, lansarea pe piaţă a produsului e îngreunată de regulile UE.
De la apariţia primelor ţesuturi sintetice, autorităţile europene au avut probleme cu punerea lor într-o categorie de produse reglementată. Întrebarea era: sunt organe, medicamente sau tehică medicală?
Între timp, Uniunea Europeană a decis că ţesuturile crescute în afara corpului uman – indiferent că e vorba de piele, os, ficat sau neuroni – trebuie tratate legal ca produse farmaceutice. Aceasta înseamnă, în mare, că nu pot fi operate direct pe pacient, ca în cazul transplantului, ci trebuie să treacă prin testele presupuse de licenţele din legea farmaceutică.
