Şefii ei ar fi adoptat o „atitudine nazistă” şi ar fi făcut-o să simtă „ca o prostituată”, în timp ce un coleg i-ar fi spus că „est-europencele sunt curve”.
Alţi colegi i-ar fi spus că „românii şi nigerienii nu sunt foarte diferiţi”.
Popa, care locuieşte în Hampstead, în partea de nord a Londrei, şi-a început cariera la biroul PwC din Bucureşti în 2000, unde a câştigat o bursă de studii pentru un masterat în finanţe în cadrul Universităţii din Chicago.
A lucrat atunci pentru o scurtă perioadă de timp în funcţia de contabil la biroul din Chicago al PwC, unde susţine, de asemenea, că a fost discriminată pe considerente rasiale. În septembrie 2004 a fost transferată la Londra, unde câştiga 41.000 lire sterline pe an şi ar fi avut iniţial promisiuni de promovare, care ulterior au fost ignorate. A demisionat în 2006, după mai multe luni în care nu a mers la birou datorită unor stări de depresie şi anxietate. Popa a spus tribunalului londonez că a suferit o cădere nervoasă după ce un psihiatru la care mergea ar fi consiliat-o să aibă activităţi sexuale.
În 2007, Popa a pierdut alte procese intentate PwC pe motiv de discriminare rasială şi concediere nemotivată. Ea pretinde că PwC s-ar fi „răzbunat” pentru aceste procese sabotându-i perspectivele de carieră prin influenţarea negativă a noilor angajatori. Popa a mai lucrat la UBS din decembrie 2006 până anul trecut, când a fost concediată dintr-un post unde câştiga 55.000 lire sterline pe an. A fost apoi angajată la Credit Suisse în august 2008, câştigând 66.000 lire sterline pe an, însă şi acolo postul ei a fost restructurat, înainte de Crăciun.
Daunele de 40 milioane de lire sterline reprezintă cea mai mare sumă cerută vreodată într-un proces de discriminare rasială.
