Erica, o româncă de 38 de ani care locuieşte la Bruxelles, s-a rănit la mână la o petrecere de familie. A ajuns la urgenţă, unde i s-a acordat primul ajutor. Problema era rezolvată doar pe moment, aşa că medicii i-au spus că are nevoie de o intervenţie chirugicală.
Trei zile mai târziu, Erica s-a dus la clinica de chirurgie de la spitalul Brugmann. Tânăra nu cunoaşte deloc limba franceză, dar îşi aminteşte că în dimineaţa internării o infirmieră a strigat-o pe nume şi i-a spus să se pregătească de operaţie. Când aceasta i-a văzut mâna bandajată, a fost puţin surprinsă.
După o discuţie cu alte colege, infirmiera a dus-o la sala de operaţie. Nici specialiştii nu s-au înţeles cu ea şi eroarea a continuat să-şi producă efectele. Chirurgul şi antestezistul au demarat procedura după ce au vorbit cu soţul celeilalte paciente, care a confirmat programarea pentru întreruperea de sarcină.
Puţin mai târziu, Erica era anesteziată. Operaţia a durat trei ore, dublu faţă de media unei astfel de intervenţii. Când s-a trezit, avea sângerări de natură ginecologică. Soţul ei, Aurel, a alertat personalul medical. Abia atunci a fost constatată eroarea.
„Anestezistul şi chirurgul au interogat pacienta, care nu înţelegea întrebările şi nu a putut răspunde clar. Pentru a confirma informaţiile au recurs la soţul pacientei. Din nefericire, cel care a răspuns nu a fost soţul potrivit şi, în consecinţă, nici pacienta nu a fost cea care trebuia.” Daniel Desir, director medical, Spitalul Brugman.
„Nu se simte bine. Nu poate merge. Nu e bine.” a declarat fiul pacientei.
Conducerea spitalului a recunoscut că au fost încurcate programările. Erica va da în judecată spitalul, dar până atunci se confruntă cu o depresie şi cu teama de a nu mai avea copii.
