‘Eurofilia olandeză a fost mereu un mit. Era apanajul elitelor, nu o opinie împărtăşită de întregul popor’, potrivit istoricului Luuk van Middelaar, autorul volumului ‘Trecerea la Europa, istoria unui început’.
Olanda nu a fost niciodată un model de toleranţă şi de eurofilie, aşa cum se crede. Olandezii au aderat la construcţia europeană doar pentru faptul că aceasta reprezenta o mare piaţă economică. ‘Suntem prin excelenţă o ţară care exportă. Nu putem supravieţui fără Europa’, afirmă Thijs Berman, şef al grupului laburiştilor olandezi din cadrul Parlamentului European.
Extinderea UE cu noi state din Europa de Est şi introducerea monedei euro au modificat situaţia, făcând necesară construirea unui Uniuni mai politice şi mai omogene, unele elemente specifice societăţii micului regat riscând să dispară (precum cunoscutele coffee-shops, eutanasierea …). ‘NU-ul spus referendumului din 2005 privind Constituţia europeană a fost relevant pentru lumea din afară, dar noi, olandezii, ne-am dat seama că ţara se schimbă’, afirmă europarlamentara Sophia in ‘t Veld.
În ceea ce priveşte imigraţia, toleranţa olandeză faţă de străini atât de lăudată în anii ’80 şi ’90 era mai degrabă indiferenţă. Populistul Pim Fortuyn este cel care a înţeles primul că erupţia islamismului pe scena internaţională îi va determina pe olandezi să se poziţioneze, cu riscul de a pune în aceeaşi oală musulmani şi ideologia religioasă fanatică.
Asasinarea în 2004 a regizorului Theo van Gogh, autor al mai multor filme controversate dintre care unul despre islam, de către un extremist musulman a catalizat sentimentele de teamă. Iar Partidul Libertăţii al lui Geert Wilders a profitat de situaţie. La alegerile precedente, el a atins apogeul. Cu 24 de locuri din Parlament (dintr-un total de 150), Wilders s-a trezit în situaţia de a sprijini guvernul minoritar al liberalului Mark Rutte, dar apoi şi-a retras sprijinul, respingând planurile de austeritate care impuneau reducerea deficitului bugetar.
Criza financiară şi criza datoriei au accentuat tensiunile. În primăvara trecută, ţara era într-o situaţie proastă: conturile publice s-au deteriorat rapid, economia a intrat în recesiune, sistemul social s-a degradat. Campania electorală a fost deci axată pe creşterea vârstei de pensionare, accesul costisitor la asistenţă medicală, prăbuşirea pieţei imobiliare, precum şi pe scăderea puterii de cumpărare.
Timp de o lună, Emile Roemer, liderul SP, a urcat în sondaje pentru că a insistat pe respingerea tratatului privind disciplina bugetară şi a oricărui transfer suplimentar de suveranitate către Bruxelles. ‘Oamenii sunt mai importanţi decât regulile’, spune acesta. Aceeaşi viziune şi la Wilders, care afirmă că îi apără pe olandezii din clasa de mijloc. Wilders a inventat chiar un cuplu fictiv ca să-şi susţină argumentele. ‘Henk şi Ingrid nu trebuie să plătească pentru funcţionarii de la Bruxelles şi pentru prietenii lor greci’, afirmă acesta.
Solidaritatea cu Grecia şi cu ţările fragile din zona euro este o altă temă majoră a acestui scrutin. Olandezii nu mai vor să plătească pentru greci. Actualul premier aflat la final de mandat, liberalul Mark Rutte, a înţeles foarte bine acest lucru. ‘Nu vom accepta un al treilea plan de ajutorare’, a spus acesta.
La începutul verii, SP era cotat în fruntea preferinţelor de sondaje, dar acum a mai scăzut. Cu toate acestea, el ar putea obţine în noua cameră 21 de locuri de deputaţi, faţă de 15 în prezent. PVV ar stagna la 20 de locuri, iar VVD al premierului ar obţine circa 35 de locuri.
Surpriza vine din partea PvdA, condus de Diederik Samson, un fost inginer de 41 de ani, care a dus o campanie în stilul american, şi care este în fruntea sondajelor alături de VVD. ‘Ar trebui să câştige tabăra pro-europenilor. S-a vorbit atâta de euro în cele trei săptămâni de campanie încât numărul cetăţenilor favorabili ieşirii din UE a scăzut cu 25%, în timp ce 45% dintre ei cred că ţara are avantaje de pe urma apartenenţei la UE, arată Luuk van Middelaar. Olanda va continua să joace jocul Europei’.
Miercuri seară, când va fi cunoscut rezultatul alegerilor, începe o nouă etapă: formarea unui guvern. Observatorii politici prevăd o apropiere între PvdA şi VVD. ‘La ultima dezbatere directă, Samson şi Rutte au fost foarte atenţi să nu strice nimic care să nu poată fi reparat după alegeri’, afirmă un observator.
