Râmnicu Vâlcea număra în anii 60, o populaţie de maxim 35.000 de mii de locuitori, fiind un orăşel din regiunea Argeş. Împărţirea administrativ teritorială a României din 1968, face să reapară pe hartă judeţul Vâlcea, cu reşedinţa la Râmnic. Odată cu această împărţire teritorială începe şi industrializarea judeţului, a municpiului, anulându-i în timp eticheta de oraş al pensionarilor. Aşa au apărut Uzinele de Sodă, Uzina de apă grea, dar cea mai importantă investiţiei a comunismului a fost Combinatul Chimic Govora, actualul OLTCHIM. Asta se întâmplă în anii 70. Combinatul Chimic a fost gândit de guvernanţii de atunci să funcţioneze în sistem integrat cu fratele mai mare de la Piteşti – Combinatul petrochimic. Platforma industrială din Arges avea o rafinărie care în urma procesului de rafinare a petrolului, compuşii colaterali erau trecuţi printr-o instalaţie din care ulterior se fabrica propilenă şi etilenă.
Cele două substanţe organice printr-un sistem de două conducte subterane ajungeau la platforma Râureni din Râmnicu Vâlcea, la Combinatul Chimic Govora. Un proces industrial ingenios pentru acea perioadă şi care a dat roade până la finele anilor 90. Astfel un şir lung de agenţi economici s-au dezvoltat adiacenţi Combinatului vâlcean. Termocentrala(CET) Govora care producea pentru OLTCHIM abur industrial, Exploatarea Sării de la Ocnele Mari care oferea saramură aceluiaşi combinat. Exploatarea Minieră Berbeşti-Alunu sau Cuceşti, care furnizau cărbune pentru CET.
Astfel între 1980 – 1990, s-a dezvoltat o întreagă reţea de agenţi economici în zona Râureni din Râmnicu Vâlcea, toţi însă interdependenţi. Populaţia Râmnicului a crescut într-o progresie geometrică, depăşind la finele lui 1989, cifra de 100.000, intrând în categoria oraşelor mijlocii, cartiere de blocuri noi, infrastructură, peste jumătate din acea populaţie fâcând naveta în zona respectivă situată la 10 km sud de oraş. S-a dezvoltat şi sportul, echipa de fotbal Chimia Râmnicu Vâlcea sau handbal fete – Chimistul. Au apărut noi licee, pentru un timp chiar şi o facultate de subinginerie chimică în municipiu. Totul gravitând în jurul…celor două conducte care veneau de la Piteşti. Nimeni nu s-a gândit la o alternativă în caz de „secarea” acestora.
În 2004, statul român a privatizat PETROM. O privatizare, spun unii, gândită prost şi facuta in graba.
In martie 2011, Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom a decis închiderea permanentă a rafinăriei Arpechim Pitesti. Motivele: „rafinărie mică, ineficientă şi fără ieşire la mare”, potrivit unui oficial OMV. Mediul internaţional pentru această industrie constituie un context nefavorabil, cu mai multe rafinării închise sau urmând a fi închise în Europa, după încercări nereuşite de vânzare”.
Potrivit contributors.ro, astazi OLTCHIM are datorii de peste 600 de milioane de euro, cu mult peste valoarea lui de piaţă. In ultimii zece ani, jumătate din secţii au fost externalizate, iar printre acţionari găsim mare parte din cei 16 directori demisionari ai actualului combinat.
