Combinatul Oltchim a devenit sinonim cu eşecul managementului statului, în condiţiile în care toate partidele politice au permis companiei să evolueze din rău în mai rău.
Pe 28 decembrie 2000, Guvernul Adrian Năstase se instala. La momentul preluării puterii de către Guvernul social-democrat, combinatul înregistra un profit mic şi datorii totale de 637 de milioane de lei. În cei patru ani ai Guvernului Năstase, Oltchim a acumulat pierderi totale de 420 de milioane de lei, semnificative la acea vreme, iar datoriile au urcat cu 21%, la peste 770 de milioane.
De la 29 decembrie 2004 a venit la şefia Guvernului Călin Popescu Tăriceanu, mai întâi într-o formulă alaturi de PDL, în cadrul alianţei Dreptate şi Adevăr. În aceşti doi ani ai alianţei, Oltchim a înregistrat un profit cumulat modest, dar şi datorii în creştere cu o treime, la peste un miliard de lei.
În primăvara anului 2007, Alianţa DA s-a rupt, iar PNL a rămas singur la guvernare. Anul 2007 a coincis şi cu închiderea temporară a rafinăriei Arpechim, furnizorul de materie primă pentru Oltchim, din raţiuni de mediu. În acest context, datoria combinatului a urcat puternic, iar compania a acumulat pierderi de 330 de milioane de lei.
La sfârşitul anului 2008, Guvernul PDL condus de Emil Boc a intrat la guvernare. Recesiunea şi închiderea rafinăriei Arpechim s-au adăugat problemlor deja mari ale combinatului. Astfel, datoriile Oltchim au urcat la peste 2,5 miliarde de lei la finalul anului 2011.
În timpul guvernării Boc, firma vâlceană a acumulat pierderi cumulate de peste 700 de milioane de lei, adică jumătate din tot rezultatul negativ pentru perioada 2000-2011.
