- Schimbă-ţi setările în programul de e-mail, astfel încât numele tău să apară la câmpul de expeditor, în locul unui spaţiu gol sau nişte caractere pe care nu le înţelege nimeni;
- Schimbă-ţi setările astfel încât la sfârşitul fiecărui mesaj expediat să existe o semnătură, care include numele tău şi organizaţia pentru care lucrezi;
- Schimbă-ţi setările astfel încât în momentul în care răspunzi cuiva la e-mail, mesajul tău să conţină şi ce a scris inţial interlocutorul tău;
- Nu apăsa „reply to all”. Chiar nu e necesar;
- Poţi rechema un mesaj pe care l-ai scris, în cazul în care ai greşit ceva sau l-ai trimis din greşeală. Unele programe software te pot face să crezi că mesajul a fost rechemat, dar în realitate acest lucru este imposibil;
- E-mail-urile trăiesc pentru totdeauna. Se răspândesc uşor şi pot deveni probe în cadrul unui proces;
- Nu-i scrie destinatarului, la sfârşitul mesajului, că salvezează un copac dacă nu tipăreşte e-mail-ul;
- Trimite-ţi un e-mail şi verfică-l la calculatorul unui prieten. Citeşte-l. Cum sunt fonturile, prea mici, prea mari? Arată ca un e-mail standard?
Godin oferă şi un bonus la aceste reguli, de la Cory Doctorow, cunoscut blogger canadian, jurnalist şi autor de science fiction, care este şi editor în cadrul blogului Boing Boing:
Când pleci în vacanţă, setează un mesaj de tip autoreply care să sune în felul următor:
“Sunt plecat în concediu până în data de x/x/2010. Când mă întorc voi şterge toate e-mail-urile care au sosit cât timp am fost plecat, aşa că dacă mesajul tău este foarte important, te rog să mi-l trimiţi după ce mă voi fi întors din concediu”.
